La cumparaturi

Pentru ca in ultima vreme ies la cumparaturi si gatesc zilnic si incerc tot ce se poate numi trazneala totala, asta dupa ce am privit multa vreme, cu multa frica de explozie, gaura inocenta a cuptorului inchis, ars si taiat la foc inchis si deschis, darimat tzevi de eshapament - da, gatesc si la tzava de eshapament- belit picioare, atras perfid si momit vulpi la geamu-mi, de mi-au facut astia reclamatie la primarie ca in fata casei noastre e cel mai murdar, ca atrag vulpile si vin alea noaptea si devasteaza ghena, dupa ce am invatat sa fierb vaca nebuna pina se face praf de vaca, dupa toate astea, am inceput sa gatesc.

No, bine. Vad io o reteta cu mamaliga, smintina, carne, alea. Ma'c la TESCO. "Aaaaa, if you don't mind, do you have any corn flour?" "Course" Ma duce la raftul cu pricina, belesc eu organul numit ocullus, nu se vedea nimic prin punga. "Are you sure that's corn flour? You know, the yellow one, which is ground a bit bigger than the white one", explichez io, patrunsa. Aia se uita la mine, impasibila: "That's THE corn flour" io, sceptica forever: "You're sure, sure? Might call it maize" Eu sunt, indeobste, un om cu mult bun-simt si o timiditate de pasare cintatoare, nu mai zic nimic, iau doo pungi. Acasa, vad ca rahatul ala se folosea la nu stiu ce sos imund englezesc, si semana leit cu laptele praf pe care il lingeam eu si mi se lipea de dinti si de cerul gurii pe cind aveam vreo 20 de ani si faceam lapte pentru scumpa mea Alex. Nda, cam atit despre mamaliga mea cu smintina si brinza si carne la cuptor. Am inlocuit-o cu cartofi.

Cum nu pot pentru ca sa sed fara sa dau din maini, imi trebe crosetat. (Sau citit, dar despre asta nu am chef sa vorbesc, desi am reusit sa citesc "The lord of the rings" in sase ore, cine stie, stie ce spun). Ma'c la ASDA. "I need a crochet, you know", ii explic eu unui domn, infasurind o ata imaginara pe un deget si facind valuri cu ailalta. "UAT???", cu o mutra de "Femeie, ai nevoie de un psihiatru, ba chiar de Socola", "Yes", perorez io, fara sa ma descurajez nici un pic, "don't you remember your grandmother, she used to stay in a chair and crochet" si iar dau din maini si-l persuadez. "Uahahahat my grandmother used to dohohoho???" "She used to crochet", racnesc eu din rasputeri. Dupa care vine managera si-mi explica faptul ca. Drept urmare am oprit vreo zece babe pe strada si le-am intrebat unde pot gasi croseta si ata de crosetat. Da, da' acu' am o bluza terminata pe jumatate.

Intru intr-un magazinash "Off licence", se numesc, toate tinute de indieni care, evident, se uita iextrem de galesh la mine. Mie-mi plac astea mai mici, di pi strada, la fintina, cum le spun eu ca, or fi ele un pic mai scumpe, da's colea, si cind imi trebe ceva, dau o fuga, urasc sa ma echipez pentru cumparaturi. Boooon, intru eu pe singurul Off license, via TESCO de pe Fawcett Road, tinut de un cuplu de indieni, ca mi se termenase piperul si zimbet fara pisica n-am mai vazut. Indienii miei, slabi, numa' chele si os, intunecati si intelepti ca intr-o nescrisa Upanisada, ma intreaba cu un accent imposibil, daca stiu sa fac baclavale grecesti. Grecesti?, ma mir io. Nu stiu decit de alea turcesti. In fine, ne-am imprietenit noi putin, cum e bine la fiinte. Ma duc, cum spuneam, dupa piper. Intru, domnul indian shedea in morga dumnealui charismatica. Ma apropiu eu asa, nitzelush, da' parca-mi vine sa dau inapoi. Ma apropii oleaca mai mult si, ailei, incepe sa-mi cada parul din nas, dimpreuna cu genele, sprincenele si nici urechile nu se simt prea bine. In spatele tejghelei dragul de Shiva se stricase la burta si tragea la basini de ziceai ca are elice la cur. No, acu' tine-ti, Stupule, respiratia, ca asta te omoara de tinara si neprihanita. Am ris cu hohote in clopote tot drumul pina acasa si un nene pe bicicleta a inceput si el sa hohoteasca.

Si minunat, halucinant de frumos si de rupator de inimi gardul cimitirului evreiesc, pe care au inflorit trandafiri galbeni. Oh, dragii mei, imi pare asa de rau si mi-e asa de rusine...