Live in

E, de fapt, carer live-in, cum pompos suna, si cum ireverentios se exprima neshte unii pe forum-uri, cu "absolvente de Istoria artei care sterg babele la cur". In primul rind ca nu e cariera visurilor mele, dar nici a cosmarurilor. Cum nu-s chiar toata, toata orgoliu si egoism si bovarism si elitism si mizantroapa, am iubit, de cind ma stiu - cerul verii straveziu -, da, si asta, dar si sa ajut. Just like that. Am observat cu maxima stupoare - pe bune, eu, care ma scirbesc la nasterile in direct, la tembelizor -, ca am o prezenta de spirit si un singe rece absolut spectaculos in situatii reale de maxima urgenta. De exemplu, cind a facut mama o criza de hipoglicemie si era pe jumatate in delir, imediat am pus-o in pat pe-o parte, sa nu-si inghita limba, apa cu zahar in doi timpi si trei miscari si invelit cu patura. Cind am umplut cada cu singele care curgea ca din robinet din nasu-mi, in timp ce maica-mea facea crize de panica ca mor, eu, cu prosopul plin de singe la nas, cotrobaiam cu o mina in frigider dupa gheata si o sfatuiam sa nu faca un infarct ca, de data asta cel putin, eu am nevoie urgenta de Salvare.
Aici am facut citeva sesiuni de shadowing - cred ca se traduce ucenicie - pe partea de carer si am ramas cu gura-cascata, de-adevaratelea, de mine si de ce stiu face fara nici cea mai mica urma de scirba, sau sa-mi pierd capul, sau sa am stingacii. Sunt calma, calculata, cu miscari precise si rapide, care au avantajul de a reduce suferinta si jena, fac glume care distrag atentia si mai gasesc si timp sa mingai o timpla batrina si asudata si sa le spun ca totul o sa fie bine. Cum sunt o veterana a suferintei si a bolii empatizez din toata inima cu cineva care sufera si stiu ca are, in egala masura, nevoie si de un profesionist, dar si de compasiune si de caldura umana. Ca si cum, cumva, iti ceri scuze ca-l ajuti. Am invatat asta pe propria mea piele, nu-mi reduce demnitatea umana doar pentru ca sufar si am nevoie de ajutor. Asa ca, desi de-abia am inceput, si inca nu am trecut la partea de training cu injectii si alte interventii, ma descurc bine, imi place si nu vreau sa spun cam cit cistig din chestia asta. Mult, chiar si pentru standardele de aici. Asa ca, mai usurel, cu atitudinea romaneasca de "sters babele la cur". E, realmente, unul dintre cele mai frumoase si mai utile lucruri pe care le poti face.
Bineinteles, am inceput si scoala pe "Health and social care" si am trimis si actele pentru permis.
Plus ca acum am grija de W., o doamna incredibila de 91 de primaveri, care isi face tot ce-i trebe de una singura. Ce nu suporta e sa fie lasata singura cind doarme. Are ceea ce eu, in maxima mea ignoranta, am zis ca e un "sleeping disorder" pentru ca, in rest, nu are probleme. Cred ca e ceva pe psihiatrie si cred ca o sa-l rog pe Taps - daca-mi mai citeste blogul - sa ma recomande lui Vlad Stroescu, poate-mi da niste sfaturi. Eu, in afara de imbratisari, si de vocea mea calda si tandra si lalalalala, nu stiu cum s-o ajut. Dar imi rupe inima biata mea batrinica speriata de cosmaruri. Plus ca abia i-a murit sotul. Plus ca, desi are probleme cu vederea, nu prea mai aude, are o pofta de viata pe care eu chiar nu stiu cum sa i-o satisfac. A cintat pe vremuri, in tinerete, opereta. Mi-a cintat si mie cite ceva si, vai, acolo va fi scrisnirea dintilor. Pentru numele lui Dumnezeu, mamaie, e oribil! Ar trebui sa existe pedepse pentru cintat asa. Brrrr.
So, there we are. Am inceput sa misc, mai sunt si indragostita, pe deasupra, viata isi recapata farmecul si culorile, uneori ma mai apuca spleen-ul si sentimentul zadarniciei si mi-am cumparat doo perechi de blugi de la GAP. Iar am slabit si nu stiu ce masuri au astia la GAP, dar in termeni romanesti se traduce 36. De la 46 la 36 intr-un an mi se pare cam mult. Dar am asigurare medicala, poate fac si io neshte analize. Viata, uneori, isi pierde rabdarea cu tine si ti-o ia inainte. Ceea ce nu e ca doar spectaculos si minunat, e absolut tandru.
Si e septembrie, da? Trebuie sa ma inscriu din nou la scoala. La masterat la Oxford, de data asta, pentru anul viitor.
Si primele trei carti britanice: Wilde, Suskind si Joyce. Cred ca asta spune totul.