O zi mai libera

Ei, iaca, a trecut si ziua mea si ziua lui frati-meu si, dintr-o zi in alta se face ziua nationala, in care voi lucra, evident si potent. Am primit inele, parfumuri si o foarte politicoasa raceala, cu sensul de a nu mai face atita caz de ziua mea ca doar nu s-a nascut Mesia acum 37 de ani. Pfui, 37, o sa mor intr-o buna zi si nici n-o sa bag de seama. Traduc pentru ziar "Povestea Regelui Maimuta", o versiune pentru copii si am ajuns sa iubesc mai mult decit orice sa fac treaba asta. Din pacate, nu-mi pot gasi cartea originala, "Calatorie spre soare-apune" a lui U Cheng En, sa o reiau pe toata, in schimb, cind o caut dau mereu de Camus si de "Strainul" si "Ciuma" lui, pe care n-am chef sa le recitesc, fix ciuma imi lipseste mie acuma. Am chef de scris..., mult, mult, mult si nu scriu nimic.

Sint speriata

Am un frate, care nu este orice fel de frate. E un frate frumos. inalt, mustacios. Un frate magic, un frate care ma face pe mine sora lui, cu totul. Un frate dupa care lumea ma intreaba daca nu sunt sora lui, atit de bine semanam. Ca Isis si Osiris, o pereche primordiala. Dar nu e cazul sa o dau in cultura lumii. Maine, vineri, fratelui meu ii va fi deschisa burta, pentru ca are ulcer si trebuie reparat. Si sint speriata. Chiar sint. Atita.

Stau si scriu

Am tot stat la calculator, mai toata ziua. M-a inspirat blogul lui Brumaru. Daca am ceva de zis o fac pe cont propriu, nu pe spatiul virtual al altcuiva. Si ma simt datoare sa recunosc ca nu am absolut nici o problema cu singuratatea. Da' nici una. Ba chiar ajung in extrema ailalta, in care ma rog sa ramin singura. O singuratate fertila, pentru a crea lumea nu ai nevoie de altcineva. E de ajuns sa fii cu tine, sa rumegi lumina, sa fii prietena cu un mandarin si un bambus. Oamenii sint plictisitori si repetitivi. Daca ai cunoscut unul i-ai cunoscut pe toti, daca le mai cunosti si cultura, deja tu ii cunosti, iar ei se arata mindri ca te surprind. Ma gindesc ca e un soi de nevoie sa ne aratam muschii, oricare ar fi ei. In acelasi timp ma gindesc ca nu e nici o nevoie. Chiar trebuie sa stie cineva ca eu stiu gramatica lui Panini si imi place de nu mai pot? Timpenii. Daca o fac, o fac pentru ca imi place, de ce as incerca sa trimbitez chestia asta? Pina la urma, cred ca o sa las balta blogul asta. Nu am destul entuziasm si nici nu ma gindesc la altceva. Carti citite: @Lunar Park@, pe buda si mi se pare in continuare, un scenariu slab travestit intr-un roman. Ca o noutate, ma citesc pe mine, ce scriam in urma cu patru ani.