Cântăreaţa cheală are perucă!

Dialog cotidian: Mama: "Mănânci supă cu rasol de usturoi?", Eu: "Nu", Ea: "De ce?" Eu: paralizie cerebrală subită.
Cam tot aşa duc un soi de dialog exasperant al surzilor în ultima vreme. Foarte rare momente cu sens, senzaţia obositoare că înot în ulei. O prietenă, Doina, care a făcut o campanie împotriva violenţei domestice îmi aduce aminte că, totuşi, am scris o carte pe tema asta. Şi-a făcut un blog care, zic eu, merită văzut, citit, comentat :http://initiativafemina.blogspot.com/ Pe de altă parte, port tot felul de polemici fără rost cu diverşi masculi bine-intenţionaţi care susţin legalizarea prostituţiei. Îngrozitor nu mi se pare că gândesc aşa. Îngrozitor mi se pare că mie, de exemplu, nu mi-ar fi trecut în veci prin cap aşa ceva, îngrozitor mi se pare că ştiu că sărăcia şi nicidecum dorinţa unei desfrânări perpetue le face pe femei să aleagă să-şi vîndă sexul. Ce scârboşenie, ce înjositor pentru orice om să cumpere un organ cu ora! Câtă infinită indulgenţă faţă de otrepele astea ticăloase, care consideră că nu fac nici un rău dacă îşi cumpără şi ei, acolo, un vagin. Aiuritor, mă întreb când şi cum mi-am greşit galaxia.
Noroc cu mine:-))) Am redescoperit "De rândul nunţii" a iubitei mele Irina Nicolau, ediţia bibliofilă din poeziile lui Ion Barbu şi am primit cadou de ziua mea o ediţie bilingvă a poemelor lui Francois Villon, cu note şi cu partea de franceză în franceza veche, în care a scris drăguţul şi şturlubaticul de Villon. Ce uşurare să ştiu că mai am de citit atâtea şi atâtea cărţi, în timp ce alţii se preocupă să facă bani ca să aibă cu ce cumpăra vagine!