MUZICI SI FAZE

De obicei nu plagiez, dar titlul lui Ovidiu Verdeş, apărut, hăt, pe vremea când eram eu tânără mi s-a părut în regulă. Ascult muzică şi am un milion de faze. Ba ascult "Lust for life", ba citesc Tom Sawer, ba Homer, ba Pink. Ba visez incredibil cum trece marele mamifer aerian şi sparge geamurile Luvrului, în timp ce eu, prinţesa nefericită osândită să doarmă pe un pat de 20 de saltele sub care e ascuns un bob de mazăre, care mă face să mă perpelesc şi să nu dorm toată noaptea. Ba nici vorbă, noaptea următoare visez cum intru eu la Luvru pe 2 euro şi mă prinde Apocalipsa. Chiar se întunecă cerul la 2 metri de pământ şi e negru şi plin de fulgere, iar eu ies ca toanta să casc gura în loc să-mi fie vreo frică. Pe bune, ies afară şi mă holbez cum aleargă norii negri ca negrul la un pas de capul meu şi totul se dărâmă, că aşa e Apocalipsa. Culmea e că eu mă bucur că e extrem de plastic şi de frumos, n-am văzut asemenea culori şi asemenea nori şi trăsnete în viaţa mea. O fi pentru că-s fată de la oraş de vreo cinci generaţii. Cum Doamne, Doamne să te bucuri că vine Apocalipsa, numai pentru că arată bine? Too much TV!!! Aşa după care am stat cuminte vreo câteva zile, pentru că si eu, ca toată lumea, mă gândeam că sunt depozitul marii inconştienţe colective şi că mi-am visat inconştientul colectiv. Din fericire, dacă sfârşitul lumii arată atât de spectaculos, din păcate, oameni buni, io chiar aş dori să particip. Acum.

DACĂ MAI SCRIU

De unde vin, încotro mă duc, si, dacă, vreodată, îmi va mai trece prin cap întrebarea cine sunt. La vîrsta mea ignobilă am aflat cine sînt: sînt de unde vin şi încotro mă duc. Sînt prezentul perpetuu. Nu e o noutate că eşti doar în secunda pe care o trăieşti. Nu e noutate că sunt tot trecutul meu şi niciodată un viitor pe care il aproximez în funcţie de parametri bizari. Dacă sînt bună, viitorul e bun? Dacă sînt rea, viitorul e rău? Dacă sînt ieşită din orice fel de norme, viitorul este tot aşa? Dacă eşti foarte frumos, viitorul e la fel? Dacă eşti foarte urât, se pune? Dacă eşti infinit de înalt şi de jos, dacă eşti aproape urât şi aproape frumos, dacă eşti un om ca o pară, dacă eşti ceva, o fi aşa? Dacă eşti doar un cuvânt care nu e scris niciodată? un cuvânt, atâta

Balada de Francois Villon cel Mic lui Francois Villon cel Mare

Tu, ochi de drac, iubit de curve
Mă-nchin azi ţie, abitir,
Că dintre tonţii din tractir
Ne-mperechem ca două bube

Maestru-al scroafelor stătute
şi-al porcilor-nveliţi în foi
Din scîrna cărnilor căzute
Alegem cu dreptate noi:

Să bem până ne-om pierde ciotul
Să împuţim domnia cheală
Cu vorbe ce nu-şi au sorocul
Şi-i fac să strîmbe cu acreală

Din nasul burduhos, de boi
Să râdem de spînzurătoare
Cu ochi năuci la ea cătînd
Şi plini de bube şi putoare
Să-ncălecăm pe câte-un fund.

Închinare:
Francois Villon, coroană tristă
Pe capul umed de calic
De n-aş fi o muiere proastă
Aş crede că sînt tu, un pic.