MUZICI SI FAZE

De obicei nu plagiez, dar titlul lui Ovidiu Verdeş, apărut, hăt, pe vremea când eram eu tânără mi s-a părut în regulă. Ascult muzică şi am un milion de faze. Ba ascult "Lust for life", ba citesc Tom Sawer, ba Homer, ba Pink. Ba visez incredibil cum trece marele mamifer aerian şi sparge geamurile Luvrului, în timp ce eu, prinţesa nefericită osândită să doarmă pe un pat de 20 de saltele sub care e ascuns un bob de mazăre, care mă face să mă perpelesc şi să nu dorm toată noaptea. Ba nici vorbă, noaptea următoare visez cum intru eu la Luvru pe 2 euro şi mă prinde Apocalipsa. Chiar se întunecă cerul la 2 metri de pământ şi e negru şi plin de fulgere, iar eu ies ca toanta să casc gura în loc să-mi fie vreo frică. Pe bune, ies afară şi mă holbez cum aleargă norii negri ca negrul la un pas de capul meu şi totul se dărâmă, că aşa e Apocalipsa. Culmea e că eu mă bucur că e extrem de plastic şi de frumos, n-am văzut asemenea culori şi asemenea nori şi trăsnete în viaţa mea. O fi pentru că-s fată de la oraş de vreo cinci generaţii. Cum Doamne, Doamne să te bucuri că vine Apocalipsa, numai pentru că arată bine? Too much TV!!! Aşa după care am stat cuminte vreo câteva zile, pentru că si eu, ca toată lumea, mă gândeam că sunt depozitul marii inconştienţe colective şi că mi-am visat inconştientul colectiv. Din fericire, dacă sfârşitul lumii arată atât de spectaculos, din păcate, oameni buni, io chiar aş dori să particip. Acum.