Campanie, arza-o-ar focul!

Încep cu veştile bune. Ca pe vremea când eram mică şi îmi ascundeam, vara, banii de cărţi în cizme şi iarna, în pantofi - a, banii de cărţi erau furaţi cu mare frică şi strângere de inimă de la restul pe care îl primeam când mă trimiteau ai mei la cumpărături şi de la suprema mândrie şi fanfaronadă că strângeam castraveţi şi câştigam bani la 12 ani, băi! - azi am cumpărat, pe datorie, două cărţi de la Librăria "Pentru Comunitate" şi nu pentru mine, ci pentru un pupil al meu, ca să zic aşa. Tare mi-s dragi copiii! La Librăria Pentru Comunitate RAO are reducere 15%, cele mai scumpe cărţi se vând ca braga! Mamă, da' ce carte cu piraţi! Şi directorul de la RAO e Ilieş Câmpeanu, fostul meu prof de literatură de la facultate, care mi-a ars un zece cât casa pentru că am citit interpretarea cuvânt cu cuvânt de la "De rerum natura" a lui Lucreţiu! Vreau înapoi la şcoală! Ilieş Câmpeanu ne spunea că fetiţa lui nu se prea îndeasă să citească "Capra cu trei iezi", întrucât bietul prunc de 7 ani s-a crizat definitiv la faza cu capetele iezilor rânjind la fereastră şi păreţii plini de sânge.

Vestea proastă este că au început alegerile şi mie mi se învârte capul, pentru că nu pot pricepe de ce un om raţional, plin de bun-simţ, cu frică de Dumnezeu şi cu pantofi cu şireturi vrea în Parlament. Mă uitam aseară la un documentar cu Hitler pe TVR Cultural şi nu îmi venea să cred. Sunt absolut convinsă că un nou idiot de genul ăsta ar putea fi votat din nou de o gloată de imbecili. Şi mă exclud din gloata de imbecili pentru că ştiu că nu sunt fanatică în ceva, orice. Nu sunt fan decât Elvis Presley, că e mort şi mişcă din şolduri ca un delfin, da' şi de el râd sincer că bagă nişte tremolouri de-mi tremură mustăţile, nu alta. Ce aşteptări şi ce responsabilităţi îşi asumă aceşti oameni? Sigur că e o tâmpenie să gândesc aşa, dar chiar îşi imaginează vreo secundă că deţin puterea? Oamenii ar trebui, într-un viitor nu prea îndepărtat, cred eu, să fie obligaţi să facă politică, pentru că sunt buni şi se pricep. Ar trebui scoşi de prin văgăuni de prietenii lor şi să li spună Du-te la oştire, pentru ţară mori, şi peste opt ani, maxim, promitem că găsim pe altcineva. Şi se va ajunge aici, la ceea ce este statutul de servitor al omului politic. Cu mult mai devreme decât îşi imaginează dinozaurii. Şi mă îngrijorează feseniştii. Se pare că oamenii au uitat baronatele locale. Tare îmi doresc să nu iasă din nou feseneul!