Oleacă de Înviere

Pentru că îmi place să citesc de destul de multă vreme, iată ce mi-ar place să citească toţi cei pentru care credinţa înseamnă interiorizare, taină şi frumuseţe. Cum ar veni, varianta mea de Biblie, acolo unde îmi găsesc eu răgaz şi tihnă. Sfântul Pavel, Epistola către Romani, Capitolul 14: (...)
"Aşadar să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine; dar pentru cel ce gîndeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este. Dacă, însă, din pricina mîncării fratele tău se mîhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mîncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos. Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat, pentru că împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfînt; şi cel ce-ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut de Dumnezeu şi cinstit de oameni. Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace şi pe cele spre zidirea unuia de către altul.
Nu strica, de dragul mîncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sînt curate, dar sînt un rău pentru omul care mănîncă spre împiedicare. E bine să nu mănînci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, se poticneşte sau slăbeşte. Credinţa pe care o ai, să o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu.
FERICIT ESTE CEL CE NU SE OSÎNDEŞTE PE SINE ÎN CEEA CE ALEGE".

Deci acest pasaj este cel mai frumos, deci mai bine nu mai zic nimic.
Hristos a Înviat!