PLOAIA MICA DE AZI

A început pe cînd mă uitam cu ochii întredeschişi la "Scrubs", moţăind în proximitatea plăcerii somnului absolut gratuit de după-amiază. Am auzit ceva plăcut - în ultima vreme nu mai pot dormi noaptea cu geamul deschis, înnebunesc de zgomotele propriei mele specii - am închis sonorul la teveu şi m-am cuibărit spre somn ca un animal marin. Ploua mic, mirosea curat, zăceam mulţumită şi sprintenă. Apoi ploaia a crescut şi s-a înteţit, răpăiala a devenit vindicativă, aşa că m-am ridicat, mi-am aprins o ţigară şi am început să ascult. Pfuai, dacă o să mor, cred că ploaia şi lumina îmi vor lipsi cel mai mult.
După care am dat fuga la calculator să văd ce se mai întîmplă cu povestea teroristei. Am intrat pe bloguri, am citit comentarii, n-am ajuns nicăieri. Nu înţeleg de ce, nici la unii, nici la alţii. E adevărat că o citeam zilnic pe Lucia şi îi simt lipsa - deja -, uneori interveneam, alteori nu eram de acord, dar mă ia complet prin suprindere spiritul ăsta de, cum naiba să-i spun, spiritul ăsta fanatic de a gregariza, de a stabili tabere, de a decreta fascisto-comunist cine nu-i cu noi e împotriva noastră. Nu cred, sincer, că LuciaT făcea parte din vreo tabără. Şi dacă făcea, şi dacă era Manolescu, scria aşa cum credea EA. Carevasăzică, era unică şi singulară precum zice la NG că sîntem unici. Asta ca să nu mai discutăm despre intimitatea şi unicitatea cititului. Nimeni nu citeşte cu ochii altuia, oricîte opinii critice profesioniste şi oricîte studii în domeniu ar avea la bază. Faptul că a dorit să rămînă o identitate nedezvăluită nu m-a impresionat prea mult. Oricît ne-am contura noi personalităţile, oricîte date am oferi, virtualul are, totuşi, consistenţa de ceară a visului. Dacă se supără Dumnezeu şi ne ia, dracu', electricitatea? Practic, a pus la dispoziţia oricui singura identitate REALĂ. Nu înţeleg nici orgoliile inflamate care au fost flituite de comentatorii ei, sau chiar de ea. Şi eu am fost, dacă îmi aduc bine aminte. Regula e simplă: nu mai intri, nu te mai interesează. Ce, e obligatoriu? Nu am mai intrat pe bloguri în care discursul meu supără sau deranjează. Ce să caut acolo?
Totuşi, în apărarea dimineţilor mele: LuciaT n-a zis vreodată că ar fi vreun critic. Discursul ei a plăcut multora - me including - pentru că răspundea nevoii sincere, a oricui, de a avea curajul să spună că "mi-a plăcut pentru că", "nu mi-a plăcut pentru că". Exerciţiu de sinceritate şi atît. Cine vrea să se specializeze în Goethe are biblioteci la dispoziţie, să-i guste rafinamentele, să-i admire deschiderea. Ani de zile m-am tot învîrtit între referiri la Goethe şi, totuşi, rămîn la prima mea observaţie: Faust vorbeşte prea mult, prea retoric, prea MULT, vreau să îl aud pe Mefisto!!!! Cam asta. În rest, mă văd nevoită să recunosc că îmi place din ce în ce mai rar bloguitul. Dacă am chef de OTV am televizor. Dar OTV nu îmi place niciodată.