Povestea falsei broaşte ţestoase

- Nici nu-ţi închipui cît mă bucur să te văd, micuţa mea dragă!, spuse Ducesa, luînd-o drăgăstos de braţ pe Alisa şi pornind cu ea în plimbare.
Alisa era foarte bucuroasă că o vede într-o dispoziţie atît de plăcută; gîndi, în sinea ei, că poate numai din pricina piperului fusese atît de sălbatică la prima lor întîlnire, în bucătărie.
"Cînd voi fi eu Ducesă - îşi spuse (fără prea multă convingere) - în bucătăria mea nici n-o să existe piper. Supa e foarte bună şi fără el. (...)
Între timp, uitase de Ducesă şi tresări cînd îi auzi glasul foarte aproape de urechea ei.
- Te gîndeşti la ceva, draga mea, şi din cauza asta ai uitat să mai vorbeşti. Nu pot să-ţi spun imediat care e morala acestui lucru, dar o să-mi aduc aminte numaidecît.
- Poate n-are nici o morală - îndrăzni Alisa a-şi da cu părerea.
- Da' de unde, da' de unde, fetiţo!, zise Ducesa. Orişice pe lume are o morală, da' trebuie să ştii să o găseşti.
Vorbind astfel se vîrî şi mai aproape de Alisa.
Fetei nu-i plăcea deloc să o simtă atît de aproape; mai întîi, fiindcă Ducesa era o pocitanie, şi-apoi fiindcă era atît de înaltă încît să-şi proptească bărbia de umărul Alisei- şi Alisa găsea că e o bărbie foarte ascuţită şi incomodă. Totuşi, cum nu-i plăcea să fie nepoliticoasă, răbda cît putea.
- Jocul merge ceva mai bine acuma - spuse, ca să întreţină niţel conversaţia.
- Aşa e -zise Ducesa - şi morala acestui lucru este: "O, doar dragostea, doar dragostea pune-n mişcarea lumea!"
- Cineva a spus - şuşoti Alisa - că lumea se mişcă mai bine cînd îşi vede fiecare de treaba lui.
- A, fireşte! E cam acelaşi lucru - zise Ducesa, ciocănind cu bărbia-i mică şi ascuţită umărul Alisei, pe cînd adăuga: ... şi morala acestui lucru este: "Tu descurcă-te cu înţelesul că vorbele se descurcă singure"
"Ce-i mai place să găsească o morală în toate!" îşi zise Alisa în gîndul ei.
- Te miri, desigur, de ce nu te iau de mijloc?, spuse Ducesa, după cîtva timp. Din pricină că nu prea ştiu cît e de blînd flamingo-ul tău. Oare să fac o încercare?
- S-ar putea să muşte - răspunse Alisa, prudent.
Adevărul e că nu era deloc dornică de acestă încercare.
- Ai drepate - zise Ducesa - şi flamingii şi muştarul pişcă. Iar morala ăstui lucru este: "Păsările de-un soi, cată-le-n acelaşi roi."
- Numai că muştarul nu e pasăre - observă Alisa.
- Iar ai dreptate! zise Ducesa. Ce isteţ le lămureşti tu pe toate!
- E un mineral... parcă...
- Fireşte că asta e - răspunse Ducesa, gata să aprobe orice părere a Alisei. Sînt p-aici, pe-aproape, nişte mine mari de muştar. Şi morala acestui lucru este: Cît e mai mult la mine, e mai puţin la tine!"
- A, acum ştiu! exclamă Alisa, neatentă la ultima cugetare a Ducesei. E o legumă. Nu pare, dar asta e.
- Ai perfectă dreptate!, zise Ducesa. Şi morala acestui lucru este "Fii ce-ai vrea să pari a fi", sau, mai simplu spus, dacă vrei: "Nu-ţi închipui niciodată că nu eşti altceva decît ceea ce ar putea părea altora că ceea ce erai sau ai fi putut fi nu era altceva decît ceea ce ai fost părîndu-li-se a fi altceva."
- Cred că v-aş înţelege mai bine - spuse Alisa, foarte politicos - dacă aş vedea pe hîrtie ceea ce spuneţi; aşa, nu prea pot să vă urmăresc.
- Asta nu-i nimic, pe lîngă ceea ce aş putea să spun, dacă aş vrea - făcu Ducesa, măgulită.
- Vă rog, nu vă osteniţi să spuneţi şi mai mult! exclamă Alisa.
- A, nici să nu vorbeşti de osteneală! protestă Ducesa. Îţi fac cadou tot ce am spus pînă acum.
"Ieftin cadou!, gîndi Alisa. Noroc că nu ni se fac şi de ziua noastră asemenea cadouri!" Fireşte că nu cuteza să spună asta cu glas tare.
- Iar te gîndeşti? întrebă Ducesa, mai ciocănindu-i niţel umărul cu bărbia-i mică şi ascuţită."
Cred că e foarte tare rînjetul fără pisică. Cărţi de învăţat pe de rost pentru că aşa. Iar cinismul se face din Alis. Enjoy, bre. Fără morală. Mi-nu-nat.
Am uitat, deh. Pentru gherţoii care nu citesc cărţi nici cînd sînt mici, medii, sau mari, e vorba despre "Alice în Ţara Minunilor", a lui Lewis Carrol. Mi se pare imposibil să nu ştie cineva. Dar nu sint eu arhivarul cititorilor...