Ca tot veni vorba...

Sunt fascinata de Radu Vancu si de ce face el acolo-sa, pe blogul lui. Mereti si voi de cititi aici http://raduvancu.unspe.com/ Desi nu am luat niciodata in serios bloguiala si, desi mi-am tras de una singura - uneori! - citiva pumni in cap, trebuie sa recunosc in mod public si zgomotos ca Radu Vancu face exact ceea ce se numeste istorie literara vie, pe care o "vezi" in timp real. Bine, asta asa, la un ochi din afara, dar la un ochi dinauntru - o fi cel cu glanda pineala? desi nu m-a ritualizat nimeni lately - pur si simplu nu ma mai satur citindu-l si nu am nici un pic de rabdare pina scrie din nou. Adevarul e ca l-am stalkuit demult, de pe vremea lui Sebastian (Balthazar Bux) in vis, insa am tacut ca pestele-n apa, ca nu vroiam sa zic la nimeni. Ca eu sunt contaminanta.
Imi place politetea, tandretea, omenia, discretia,naturaletea, acribia si un umor care - pana mea!- se devoaleaza treptat, fara nici o stridenta. E un umor tandru, pe care el are grija, ca o bunicuta, sa-l pastreze asa.
E si un semn pe care eu l-am indelung - 20 de ani? e, e? - asteptat ca naste si la Romania oameni.
Bai, Radu, minunat. (Desi, nu te supara, baga oleaca de regim).