Maukie - the virtual cat

miercuri, 15 ianuarie 2014

Ce să scriu, ce să scriu?

Am promis manele, dar a trecut prea mult timp şi nu-mi mai aduc aminte versurile. În orice caz, nu erau manele dîmboviţene, erau manele de Piatra-Neamţ, moldovineşti, cumsecade, cu femei, pe care să le iei. Femeile astea erau malefice şi nu-ţi dădeau, pardon, satisfacţii sexuale, dacă nu aveai bani şi case. După ce aveai bani şi case te lăsau pentru prietenul tău cel mai bun, i proci. Totuşi, secţiunea biciclete rabatabile, din spatele autocarului, insista cu strigături: "Alo, dom' şofer, pune o manea cu "Of, viaţa mea" şi dă mai tare! Hai, dom' şofer, să te iubim!" Eu să mor pe loc şi mai multe nu. Cum să-l iubească pe şofer? Cine mă mai duce pe mine în Braşov? Şoferii -erau doi, la curse de-astea n-ai voie să conduci mai mult de trei ore-, mîncau seminţe în draci şi erau tot timpul cu o mînă pe volan şi cu ailaltă-n gură. Nişte tirani mici într-o lume alienată. Un domn, pe la nouă dimineaţa începuse să-şi taie unghiile. Intrasem în România şi vroia să fie fercheş la nevastă. Şoferul: "Ce se-aude acolo? Mă, îţi tai unghiile?" Ăla, spăşit: "Nu, nu!" Şoferul: "Mă nesîmţîtuli, de ce nu ţi le-ai tăiet înainti sî plieci? Măcar îs alea de la mîini, nu de la picioare?" Ăla, confuz: "Da, da." Şoferul vine, nervos, culege o unghie de pe jos, i-o îndeasă lu' ăla în nas: "Ăstea-s de la mîini, mă?"
Altul mănîncă un cîrnat cu ceapă. Aşa, inocent, şi-a deschis trăistuţa şi-a-nceput să care-n el că, deh, fără poezie viaţa e pustiu. Şoferul trage pe dreapta, vine la impenitent, îi smulge cîrnatul din gură şi ceapa din ochi şi, huşti! pe uşă afară cu ele. Bietul om rămîne înlăcrămat şi trist, şi savurează din rărunchi ce i-a mai rămas printre dinţi.
Eu mănînc şi eu, cu mare codeală un senviş britanicesc, cu şuncă presată, cu roşii, cu castraveţi, cu salată. Şoferul apare ca prin magie şi se uită crunt la mine, mai să-mi taie limba şi esofagul. Eu mă uit la el cu ochi senini şi gura plină, înghit, iar mă uit, iar înghit. Nenea, nimic. Eu: "Vreţi un picuţ?" Nu v-am spus că am ochi extraordinari. Inocenţi, aşa, ţi se topeşte brînza-n cuptorul cu microunde. Şi pietrele se uită la mine cînd mă uit eu la ele. Îl privesc cu ochi grozavi şi molfăi ca un purceluş de lapte, şoferul mîrîie ceva înjurături numai de el ştiute şi pleacă la seminţe.
Şi, ca să şi răspund. În România mi-au plăcut cărţile mele, mi-a plăcut patul meu cu arcurile deformate după cum dorm (am o anormală tendinţă de a zbura, în somn mă îndes în călcîie şi, dacă n-ar avea patul ceva de zis, mi-aş rupe gîtul), mi-a plăcut mama, care-mi încearcă hainele aşa cum şi eu le încercam pe-ale ei, mi-a plăcut nepotul meu rebel -a crescut, deh-, mi-au plăcut unii oameni. România a fost mereu pentru mine o noţiune străină. Nu încerc să dramatizez, nici Anglia nu-i mai brează, dar, pentru fiecare, există un altfel de acasă.

9 comentarii:

Ioan-Florin spunea...

Laik! Laik! Laik!

De șeruit: http://www.catchy.ro/cum-imi-place/45484

Foaaaaarte mișto!!! Mi-ar fi plăcut să-l scriu eu, ăsta e comparativul meu absolut.

Mai bine fara spunea...

:-) Domnule, mă topeşti şi mă ruşinezi cu aşa aprecieri. Nici poveste, tu scrii de-o sută de ori mai bine, ai tu acolo o suavitate bine controlată. Io-s mai cinică. Să-mi dai o adresă să-ţi trimit poeziile, acolo mă desfăşor mai ca pe mosor. Mă bucur că-ţi place, mă bucur că-mi placi. Ce fain. se mai întîmplă şi bine la lumea asta căpiată. Sănătate şi iubire şi bucurie alor tăi. Vă îmbrăţişez pe tuspatru.
P.S. Ai citit "Violul", de pe Catchy? E un pic mai altfel. Pup copchii scoţieni.

Mai bine fara spunea...

Îţi zic de adresă că nu mă mai înţeleg deloc cu yahoo. Nu ştiu la tine, dar la mine a luat-o razna rău de tot.

Ioan-Florin spunea...

Măi, mersi, chiar pun la inimă laudele de la tine, să știi! Am citit și „Violul”, dar știi cum?, mi-a plăcut (ce tâmpit sună :) ), dar am trecut peste el, or la asta „Cum îmi place” am rămas și am mai citit-o o dată.
Adresa mea e aceeași pe yahu.
Bucurie și ție! Pup și de la noi.

tmüller spunea...

m-am gandit numai asa, ca nu stiu cui sa zic, si-ti zic tie: ce m-am mai intristat cu domnul florin ion si cu discutiile despre homosexuali...ma gandeam in sfarsit sa zic si io ceva, da' apoi am citit ce ai scris tu....mi-ai luat cuvintele de pe limba. pfoai ce m-am intristat de tare... ma tot gandeam, stai mai ca ceva nu inteleg eu bine, sigur nu vrea sa zica ce a zis, dar a zis, totusi...ma intreb ce ar face/zice daca una din fetele lui ar fi lesbiana si ar dori sa adopte/faca un copil?
Tie mai vreau sa-ti zic ca tare-mi place cum scrii - esti o fata tare curajoasa. A, si legat de manelele din autobuz: acum 15 ani am ascultat de la Budapesta la Sighet NONSTOPNONSTOPNONSTOP Ace of Base - All that she wants is another baby yyyyyy ohohoooo.

Ioan-Florin spunea...

@ tmüller

Chiar îmi pare rău că v-am dezamăgit. Îmi puneți aici o întrebare, deși indirect. Probabil am să vă dezamăgesc o dată în plus dacă am să vă spun că nu aș fi de acord, nici chiar dacă ar fi vorba de fata mea. Totuși nu confundați dezaprobarea unui om cu condamnarea sa. Eu nu condamn pe nimeni și am prieteni pe care îi dezaprob în unele lucruri, dar pe care îi iubesc la fel de mult. Și eu îmi doresc să fiu iubit, chiar și atunci când sunt dezaprobat.

Mai bine fara spunea...

TMuller şi Florine

Mă adresez amîndurora pentru că asta e o convingere a mea şi are o temperată inflexibilitate, ca să spun aşa :-)

Nu sînt şi nu voi fi în veci de acord cu limitarea drepturilor civile ale unei persoane. Din egoism, dacă vreţi. Mai ales cu ipocrizia infinită a dublului standard: e ok pentru un bărbat şi o femeie care practică sexul anal, sau alte forme de sex în care se simt ei bine, să se căsătorească -poate nimeresc din greşeală gaura potrivită şi procrează-, dar nu e ok pentru doi bărbaţi sau două femei. Argumentul legislativ e, iarăşi, viciat de o cutumă absurdă, atîta vreme cît căsătoria este condiţionată de iubirea dintre două persoane. Cînd o să se bage statul şi în patul meu, să-mi spună ce să fac şi ce să nu fac? În privinţa atitudinii lui Florin, deşi o înţeleg canonic, nu sînt de acord pentru că iubirea e prea abstractă pentru lege, care se ocupă mai cu seamă cu parafarea unui contract social. Iubirea ar trebui consfinţită în Biserică. (Mie, una, mi-e cam paralel, scuze, dragul meu, dar altora le pasă). Nu pricep de ce refuzi ceremonia celebrării unei iubiri, singurul lucru care contează în formarea unei astfel de legături. În afară de asta, nici Biserica nu se situează în afara societăţii, ba, chiar, cum spuneai, toţi sîntem ai Bisericii, aşa că, din nou, vorbim de dublu standard şi de arogarea dreptului de a judeca credinţa cuiva, prin intermediul intituţiei şi nu de a media, aşa cum ar fi firesc. Ştiu că vom rămîne fiecare ferm pe poziţia lui, dar, hehehe, reformele cu discuţii se fac. :-)

Anonim spunea...

pretty nice blog, following :)

Anonim spunea...

Buna, am vazut ca n-ai mai dat pe aici de f mult timp. Imi place sa te citesc si ma intrebam daca esti ok. Am inteles ca lucrai pt niste batrani in UK, sau azile sau asa ceva, ca ti-ai lasat profesia din ro. Te-ai reintors in Ro? Nu de alta dar si eu sunt in UK acum si-mi caut job, si ma gandeam tot la ingrijire batrani. M-am gandit la tine si vroiam sa te intreb daca se merita. Au meritat banii? Cazarea a fost ok, ai avut camera ta? Daca mi-ai impartasi putin din experienta ta ti-as fi foarte recunoscatoare. Merci oricum, si sper ca esti bine :)

De unde mă citesc

free counters

Persoane interesate

Despre mine

N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura