Uneori, cind ploua

Uneori, cind ploua, imi aduc aminte de un dialog din "O suta de ani de singuratate" a lui Marquez. Nu era chiar un dialog, cei doi comunicau prin intermediul telegrafului. Colonelul Aureliano Buendia si Gerineldo vorbeau despre razboi, inaintari de trupe, strategiile unui razboi in care colonelul avusese parte numai de infringeri. La sfirsitul conversatiei Gerineldo ii transmite ca ploua acolo unde e el, iar Aureliano Buendia raspunde: "Nu fi poltron, Gerineldo, e firesc sa ploua in august" Nu mai tin minte daca era chiar in august, cel mai probabil, nu. In orice caz, raspunsul colonelului vorbeste despre singuratate si despre o inima care nu a cunoscut niciodata iubirea.
"Un veac de singuratate" e o carte buna de care sa-ti aduci aminte cind ploua. Frumoasa Remedios care se ridica la ceruri in filfiit de cearcefuri la orele patru ale dupa-amiezii invaluita in parfumul begoniilor si un copil mincat de furnici la sfirsitul unui secol intreg in care oamenii se cauta si nu se mai pot gasi. In fond, cine stie daca au vrut vreodata sa fie gasiti? E mai bine sa nu te gindesti.