Maukie - the virtual cat

joi, 31 iulie 2008

Animale la minut

Pisica la minut se place nespus, se iubeşte cu mumu şi mamama, cu vai ce pisica frumoasăăăăăă, vai ce-mi place. Pisica la minut se ţine în condiţii mizerabilissime şi se scoate la înaintare când vrei să îţi demonstrezi că ai sufletul mare. Animalul rămâne tot animal în intimitate, ori îi fuţi două picioare în cap, ori îl ţii închis, ori îl ignori total, că-z doară e animal. Animalul e mai puţin decât un sclav, că nu l-ai cumpărat, l-ai primit, e mai puţin decât un om, că n-are suflet, şi e mai puţin decât o insectă, că nu-ţi dă miere, ca albina, sau malarie, ca ţânţarul. Acuma, ce e animalul? Animalul e omul care-şi ignoră total condiţia şi care îşi permite atrocităţi de genul a ţine un pui de pisică pe ciment, că se descurcă ea. Şi mai animal e cel/cea care pretinde că îi oferă toate condiţiile şi îşi bate joc de un suflet nevinovat, inocent ca în prima zi a pisicilor celeste, care au mângâiat secole de-a rândul sufletul imundului om care îşi căuta nevoia de lux, răsfăţ şi voluptate. Cine are urechi de auzit să audă.

sâmbătă, 26 iulie 2008

E sîmbătă şi mă răsfăţ cu scrisul

Când stăteam, stăteam, când mă uitam, mă uitam, când între timp, una, alta, pierdeam brusc şirul şi mă resemnam, eram convinsă de atotputernicia magnitudinii mele şi când egoul meu gras se oprea, stăteam chircită şi contemplam urmele trecerii mele solare, numai îngeraşi schizofreni, smintiţi de cap, numai libelule cu barbă şi picioare de porc la proţap, numai banalităţi şi cruci şi răscruci şi atunci fluieram, îmi luam cele două ţâţe destul de voluminoase în mâini şi fugeam ca din puşcă, nu cumva să mă reîncarnez în celebra căpuşă, nu cumva să-mi asum o ceva, un orice, o libelulă imensă, multiplă cu totul şi apuc să mai văd ceva numai când fulguranta mişcare se opreşte un pic şi întrevăd cerul gol ca un cur de copil, iar mişcarea albastră mă iartă şi, din nou, văd cerul numai prin aripa libelulei, iată.

Cel mai bine e atunci când toată lumea e moartă, ucisă de alţii, de ei înşişi, nu importă, cel mai bine e atunci când toţi au crăpat deja, tu ai rămas, unicul, să te bucuri de apă, aer şi soare şi pământ, cel mai mult urăsc copchiii ignari, care ţipă şi zbiară şi urlă şi au senzaţia că universul există ca să ţipe ei în el, îi detest genuin, îi detest de pe acum că vor fi idioţi şi că spiritul uman a inventat atât de mult şi de multe, dar n-a găsit o cale de selecţie pentru prostie, ci numai pentru cei mai tari, cu cele mai bune gene, cu cele mai bune sprâncene, natura învingătoare e hidoasă şi crudă, nu pricep exact de ce mi-ar plăcea ghearele unei pisici, sau colţii unui câine, la naiba cu bestiile, să se bucure de ele în iad cine nu iubeşte mângâierea şoptită, tandreţea sângelui de catifea, cine nu iubeşte pielea abia atinsă de mâini, mai mult o răcoare, mai mult o părere, pentru că eu trăiesc în sufletul meu fierbinte, iar tu trăieşti în sufletul tău fierbinte şi am nevoi foarte simple, nu te apropia prea tare, nu fi foarte departe, ce altceva.

vineri, 18 iulie 2008

Hop si eu dintr-un extaz într-altul

Era odată o vară veşnică. O vară în care îţi vedeam zâmbetul răsărind pe după dulap, o vară în care veveriţele îşi făceau de cap, şi alergau în joc şi în sus. Noi stăteam cuminţi si bătrâni, ne ţineam de mâini şi din senin se ivea Asia, sau Africa. Noi ne botezam copiii bătrâni şi mai aveam de aşteptat pisicile solare, care ne botezau calcâiele cu nume de insule lunare, care ne botezau sângele cu nume barbare, de fino-ugri, sau de aşteptat, care ne botezau cu nume complet de neaşteptat, ca şaptezeci, sau o sută de ani, şi ştiam, dar ştiam atât de intens pe cât sângele meu poate să ştie, că era adevărat, aşa că doar mă gândeam că nu e nevoie să faci ceva, că e nevoie să taci, că e un ritm atât de intens, atât de subtil şi de touch, că nu te poţi gândi decât la mamifere mari, balene care cântă în la, sau elefanţi care aud în re sau, în cele din urmă, că iubesc cu mult mai mult decât spune.

De unde mă citesc

free counters

Persoane interesate

Despre mine

N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura