Animale la minut

Pisica la minut se place nespus, se iubeşte cu mumu şi mamama, cu vai ce pisica frumoasăăăăăă, vai ce-mi place. Pisica la minut se ţine în condiţii mizerabilissime şi se scoate la înaintare când vrei să îţi demonstrezi că ai sufletul mare. Animalul rămâne tot animal în intimitate, ori îi fuţi două picioare în cap, ori îl ţii închis, ori îl ignori total, că-z doară e animal. Animalul e mai puţin decât un sclav, că nu l-ai cumpărat, l-ai primit, e mai puţin decât un om, că n-are suflet, şi e mai puţin decât o insectă, că nu-ţi dă miere, ca albina, sau malarie, ca ţânţarul. Acuma, ce e animalul? Animalul e omul care-şi ignoră total condiţia şi care îşi permite atrocităţi de genul a ţine un pui de pisică pe ciment, că se descurcă ea. Şi mai animal e cel/cea care pretinde că îi oferă toate condiţiile şi îşi bate joc de un suflet nevinovat, inocent ca în prima zi a pisicilor celeste, care au mângâiat secole de-a rândul sufletul imundului om care îşi căuta nevoia de lux, răsfăţ şi voluptate. Cine are urechi de auzit să audă.