Nedileme vechi

Booon, deci mă uit la Antena trii, unde fostul meu coleg de la Cotidianul, Radu Tudor, se grăbeşte să mega-ofteze, cum ştie el mai cu pathos, că Andrei Pleşu face şi drege, că, vai ce mare intelectual, dar ce om jalnic, care a pupat în cur puterea pentru sinecuri. Eu, una, am pe undeva aceeaşi părere, şi faţă de Răzvan Theodorescu şi faţă de Daniel Barbu, şi faţă de Manolescu, dar numai pentru că s-au lăsat seduşi prea mult de zona politicului şi, fără a avea formidabilul impact al unui "J'accuse!", s-au, mai degrabă, diluat şi, cumva, vulgarizat ca gînditori în conştiinţa mea. Faza e că nici unul dintre ei nu are a da socoteală faţă de conştiinţa mea, ci numai faţă de a lor. Înţeleg, totuşi, imposibilitatea totală de a gândi, măcar, o alternativă a stîngii, deşi Răzvan Theodorescu a gîndit-o mereu în termenii de "stînga franceză" - ce uşurare, totuşi, că a plecat din PSD -, înţeleg şi nu prea, eu cred că ar fi trebuit să aibă, măcar, puterea de a se ridica deasupra lor înşişi. Ara - ea lucrînd la Europa Liberă -, îmi spunea că vecinul securist - o fi fost o întîmplare, o fi fost intenţionată repartiţia? - îi intra în casă pe balcon, ca s-o suprindă şi s-o îngrozească în lift "Ia spune, curvo, de unde ai tu săpun "Fa", o să vezi tu". Cum ar fi, astăzi, să-ţi spună vecinul tău aşa ceva în lift? Replica ei, cînd am întrebat-o de ce a votat din nou cu Băsescu, a fost că nu putea, pur şi simplu nu putea altfel, dar că e conştientă că, de data asta, răul mai mic ar fi fost Geoană. Eu, avînd experienţe realmente de viaţă şi de moarte pe vremea comunismului - n-am murit, total prin miracol -, am reuşit să nu mai privesc înapoi cu tot atît de nesecată mînie, fără a fi mai puţin de dreapta şi monarhistă as usual şi, totuşi, să păstrez o luciditate aproape nefirească în aceste condiţii. În orice caz, articolul de azi al lui Andrei Pleşu din "Adevărul" mi l-a arătat, din nou, ca fiind extraordinar de egal cu sine în ceea ce crede, nu neapărat desprins, dar nici dispus să mai facă vreo concesie pentru Băsescul cel egolatru, hai să nu-i mai zic dictator. Aceşti oameni realmente NU AU PUTUT să nu-l voteze din nou pe cel care nu părea cine ştie ce, dar avea o calitate fundamentală: nu era fesenist. Pentru asta, au fost dispuşi să închidă nu doi, ci trei ochi.
În aceste condiţii Radu Tudor et company nu ar trebui să uite că Dan Voiculescu este un securist împuţit - am avut ocazia să stau de vorbă face to face - cu nimic mai prejos de Băsescul şi că, practic, sunt angajaţii unuia de fix aceeaşi factură. Mai mult, Antenele au mass-media doar rar, sunt, evident, organ de propagandă de partid, chiar dacă fiecare în parte chiar asta crede. Ar trebui să fii total idiot să nu-ţi dai seama de treaba asta şi e scîrbos. Nu am nevoie să gîndească nimeni în locul meu, cu atît mai puţin să mă manipuleze atît de ordinar. Aşa că nu văd ca ce chestie îndrăznesc ăştia să zică de Pleşu care, în cele din urmă, rămîne consecvent unei logici interioare perfect îndreptăţită şi unui echilibru de un mare, mare bun-simţ. Nu-i vreun monstru sacru, dar nici nu poate fi judecat cu judecăţile de valoare ale unora care, iată, au şi ei o sinecură la Felix the cat.
Şi, da, sunt de acord că atîta îl atacă antenele pe Băsescul şi cu asemenea fervoare cripto-comunistă, că îl transformă în victimă. Faceţi, bă, presă.

P.S. Cît despre Băsescul, cu declaraţiile faţă de MS Regele Mihai I... Hihihi... N-am avut nici o reacţie, mi s-a părut perfect normal ca unul ca el să zică aşa-ceva. Ce, l-a întrebat cineva, vreodată, ce crede el, personal? Dacă îl întrebaţi ce crede el, personal, despre Dictatul de la Viena, o să vă răspundă că e perfect de acord că, atunci, Hitler avea puterea şi că e ok. Ia încercaţi, hihihi.