A început de-o oră...

... şi deja mă plictisesc de behăhăhi. Un lucru bun e că are loc, cred că toţi trei merită un soi de admiraţie pentru că au acceptat să se întîlnească. Antonescu e prea agresiv, ceea ce mă enervează, a fost mult mai fain la Cluj, nu prea-l văd eu cînd i-o da camarila la cap să-i numească în diverse funcţii băgînd principiile la înaintare, că i se rupe şi lui guvernu'. Neaşteptat, Geoană, na, o fi demagog, dar are coerenţă, eleganţă şi diplomaţie. Toţi cer să nu fie întrerupţi, Farfuridi, deh, nu degeaba asta e adresa mea de yahoo. Băsescu e de departe cel mai slab, nu ştiu ce naiba are, ori a tras prea multe ţuici ca să aibă curaj, ori chiar e obosit varză. Elena Băsescu se uită la el din public cu nişte ochi umezi de viţică înţărcată -alo, Elena, zău, îţi curge rimelu' - în rest, chiar dacă e superok că se bat cap în cap - ba tu ai făcut, ba tu, ba tu - nu aflăm nimic altceva. A, chiar acum Geoană se dă mare creştin, lecţie învăţată de la tătucul Ilici, sau de la Henric al IV-lea, gen "Parisul merită o liturghie." Hai sictir, ai tu credinţă cîte conturi am eu în bancă.
La întrebarea care este modelul pe care l-aţi drept exemplu de moralitate, Antonescu zice "Tudor Chirilă" şi Petre Roman, din public, "Cine-i ăla? Eu nu-l ştiu!" N-a fost cu sonor, da' eu citesc pe buze. Nici eu nu-l ştiu, un dobitoc.
În sfîrşit, Antonescu îşi revine, eu nu înţeleg ce pula mea îl pun toate televiziunile cu "Crin", are un nume şi merită respectul de a fi numit "domnul Antonescu", nu e "Crin" de la colţ.
Geoană începe să fie teribil de previzibil cu statisticile, vorbeşte numai în procente şi bea multă apă, i se usucă gura. Îmi place că Antonescu e cel mai înalt şi cel mai frumuşel şi cel mai ciudat este că au toţi trei ochi albaştri. Ăăăăă, ăia cu ochi căprui n-au ajuns la Palatul Parlamentului?
Poate revin, dacă nu bag nişte filme.
Peste asta chiar că nu pot să trec: cea mai bună faptă din viaţa lui Băsescu a fost că a creştinat un copil musulman. Deci de mare căcat şi discrimare abjectă. Şi idiot total, el nu respectă, el impune. Asta spune ceea ce ştiam. Un dictator.
Este evident că voi vota cu Antonescu, dar nu pentru că nu am ce să-i reproşez, deja.
Voi vota cu Antonescu tocmai pentru că eu nu-mi pierd speranţa, deşi am ştate vechi cu neîncrederea şi deziluziile. Vai de mizda sufletului meu inocent după ce am plecat la Bucureşti, pe 23 decembrie 1989. Vai de PNŢCDR-ul meu, vai de mitingurile mele prin anii '90,'91,'92. Dar, deşi au trecut 20 de ani eu cred în continuare că democraţia înseamnă să alegi. Că alegerea ta nu seamănă cu a majorităţii, înseamnă că o bucată gîndeşte în avans, că se poate adapta mai repede. Majoritatea se adaptează greu şi schimbă greu.
Dezamăgită sînt, toate au plecat pe valurile vremii :-)) - am senzaţia că am trăit imens -, dar nu voi înceta niciodată, ca viţica, să cred că se poate schimba.