Diverse

Cel mai bun lucru atunci cînd nu ai nimic de făcut este să nu faci nimic. Să te topeşti în marele calm latin, grecii sunt cam turbulenţi. Să te întinzi ca o pisicanie din toate oscioarele şi din toate venele albăstrui care-ţi apar peste noapte. Să te uiţi în nişte ochi galbeni, să ignori alţi ochi, să te fîţîi şi să te răsfeţi ca unul sărit din timp. Să-ţi cumperi "Cireşarii", în ediţie nouă, să îţi freci mîinile de resturile de copac lăsate de hîrtia vai. Să comunici extrem de puţin, pînă spre deloc, că-z doară mai putem să păstrăm secrete mici. Să te distrezi cu propria ta voce pe care nu ţi-o recunoşti niciodată reprodusă de o maşinărie, că altfel sună în urechea internă. Să baţi aceeaşi stradă şi să-ţi plouă în gură de la cireşe coapte - ACUM!!! - în Sfîntu Gheorghe. Să îţi dai seama de efectul devastator al energiei statice. Să Mozart, obvious. Să fii sunată şi înjurată că nu eşti rrrrromân. Neacs, nu sînt, o fi grav că sînt doar om? Copchiii care nu mă slăbesc cu zbieretele - eu, parţial calmă şi visătoare: "Măi, copii, de ce ţipaţi?", ah, ce...ce... nu vreau să zic - şi vecinii care bat covoare, care praf se pune instant la loc pe covoarele lor. Mă uit şi nu zic nimic. Inundaţii, evident, oameni de aur şi miere, de la care am plecat cu o pîine în braţe. Miros de lapte, miere şi fistic. O oglindă oarecare, fără să reflecte nimic. Bunătate pe pîine fără nici o cauză. Aşa zic.