O virgulă tempo, o, mores

Azi a venit Nuţi la giudeţ. Io cu Monique, cu Bence, cu Henning, cu Levente am fost fraierii pămîntului care s-au trezit la şase jumate - în fine, eu la şapte jumate că, no, nu mă fardez, n-am grijă de mine cum ar spune ţaţele de la Cosmo - într-o preavirgină zi de iarnă de sîmbătă, aşa de virgină încît nici nu apucase Doamne-Doamne să despartă lumina de întuneric şi epoca glaciară de aia normală! La minus 17 grade ne-am aruncat voioşi la drum către Hătuica, unde s-a inaugurat o boală de mofetă tradiţională. O ceaţă şi o incertituuuudine ca în Wikileaks şi un adevărat curat murdar Stair way to heavens la radioul microbuzului. Bre, deci cînd avem noi chef se rîde încontinuu, e un soi de destrăbălare controlată, absolut ingenuuă şi absolut genială, pur şi simplu ne ies toate poantele. Ajungem la Hătuica, Nuţi, neam. Minus 17 grade, în puii mei, hai in ză inside the mofetă, că ne deveniseră sprîncenele casabile. Adevărul adevărat e că nu am mai văzut mofetă cu izvorul toxic bolborosind de-adevăratelea în fundul construcţiei. De obicei, în mai toate mofetele din giudeţ în care am fost doar simţi gazu'. Aici e..., pe bune, poţi să mori acolo uitîndu-te. Eu zic, cardiacă fiind, care nu are voie la mofetă mai mult de cinci minute, că acolo e genial pentru cine are nevoie de aşa ceva. E foarte tare, eu am făcut, instant, tahicardie, mă sufocam, am roit-o pînă să nu cad cu capul în jos în iad, dar mi-a plăcut la nebunie. Satul e cuminte şi agresiv - hehehe, locuinţa mea de veră e la ţeră -, însă atîta galben alb şi atîta de fum paşnic şi atîta de mai mereţi în pulă de isterici cu oraşele voastre cu tot. Aş fi stat aşa, încolo.
Monique, gînditoare: "Şi, da, şi vine mamae şi îi porunceşte medicului de familie să îi facă trimitere la tratament la Hătuica... Nu, nu, nu eu vreau la Hătuica" şi se uita aşa, într-o rînă, şi nu schiţa nici un zîmbet. Deci să cad pe jos de rîs, nu alta. Fix asta vor face toţi pensionarii, toate agenţiile de turism şi tot mapamondul, vor vrea la Hătuica. Şi ce păcat, totuşi. E frumos.
Contre cu băieţii şi fetele. Eu: "Are un cur super" Bence şi Monique: "Nu, nu, am văzut cururi mai frumoase" "Sînteţi invidioşi, asta e" Bence: "Poartă ţiţonodrag (nu se scrie aşa, dar trecem, pentru că nici eu nu ştiu cum se scrie) Înseamnă pantaloni de mîţă şi înseamnă că lu' Nuţi i se vedeau labiile prin pantalonii mulaţi pe peste tot. Mă rog, măcar alea mari. Eu l-am făcut misogin şi mi-a zis că e.
Am mîncat ciorbă de porc la ora 10.30 şi friptură de porc cu piure.
Mie cel mai mult mi-a plăcut ceaţa.

P.S. Nuţi e Elena Udrea, ministra Dezvoltării şi Turismului

Postume, cum s-ar zice
Deşi am crezut că o să mi se usuce mîna din cot şi o să cadă singură, am votat, din nou, cu Antonescu, adică Geoană. Din păcate, sau din fericire, nu se ştie încă, a ieşit Băsescu, m-am culcat cu un preşedinte, m-am trezit cu altul. Mi s-au părut foarte drăguţi toţi susţinătorii de pe la televizor, inclusiv Vadim, ai ambelor tabere, toţi susţineau că mai fac o revoluţie, sau că iese cu război. Dragilor, am o veste: România îşi face revoluţiile, chiar dacă unii preferă să le spună lovituri de stat. Între camarila băsesciană sau cea pesedistă n-am cine ştie ce elanuri, problema rămâne aceeaşi: cu cine faci guvern, cu cine ieşi din criza politică? Simptomatic pentru "economia de piaţă" a României este că o criză politică nu numai că provoacă, dar şi susţine o criză economică de proporţii. Se mai îndoieşte cineva că nu avem economie? Hî.
Situaţie în teritoriu: a trecut Băsescu prin Covasna, Udrea, Blaga au promis bani şi banii au venit. 65% dintre covăsneni au votat cu Băsescu, deşi UDMR este în coaliţie cu Antonescu. Voturile nu s-au cumpărat, stimaţi telespectatori, prin mită electorală 3 pateuri, ci prin miliarde de lei şi prin "ce vreţi?" "ce daţi?". Nu va mai conta nici o secundă că ne îndreptăm cu paşi extrem de repezi către o dictatură aproape militară, gen cine nu-i cu mine e împotriva mea, nu contează nici o secundă că dragii mei intelectuali din Bucureşti sau din SUA nu pricep cât de abject e PD în teritoriu, ce meschinărie ordinară şi la ce mijloace de şantaj recurg ca să obţină ceea ce vor. Vă faceţi mari, mari iluzii dacă vă imaginaţi că PD, acum, e altceva decât ceea ce a fost FSN. Aceeaşi baroni locali, dar de altă coloratură şi încă şi mai porniţi, că ăştia n-au apucat să devină baroni, dar tare mai tînjesc. Pentru că omul e mic şi prost, nu-i pasă cîte cărţi ai citit, da' îi pasă cîţi bani îi dai.
Aş fi o ipocrită să zic că mie nu-mi pasă - ia, daţi-mi mie cîţi bani aveţi -, dar nici nu m-aş vinde. Ei, ai noştri udemereşti din coaliţia lu' Antonescu, l-au votat pe Băse, că le-a dat bani. Să ne trăiască, dragi români. Am ratat, din nou, şansa pe care am avut-o după 1989, aceea de a avea o deschidere cu adevărat europeană, prin Klaus Johannis. Suntem nişte imbecili.

Scriam eu, ca un cetăţean, în 2009. Of,of, măi, măi

Nu ştiu, deşi ştiu exact, vedeţi şi voi, oricine, oarecum, oareşce, că lumea e în altă parte? Să-mi bag pula eu ştiu că da, Şi să-mi bag pula încă o dată, am simţit-o încă de pe vremea lui Ceauşescu şi a lui Iliescu, cînd mulţi eraţi în scutece.
Bre, e o mizerie. Vă invit să vedeţi măreţul Sfântu Gheorghe cu cartierul de ţigani Orko. V-aţi înghiţi voma doar ca să nu îi jigniţi pe ţiganii care trăiesc acolo. Ce Secuime, în pula mea? Ce ţară de căcat care îi adoră ca nişte limbrici pe ăia de se prefac că fac ceva, dar sînt turbaţi cu totul de putere?
Mă simt complet descurajată. Alice zice că suntem nişte imbecili iremediabili. Complet.