Să ne canonim şi noi o idee

În primul rînd că mi-am dat demisia, conform articolului 79, alineatul 8 din Codul Muncii, demisie aprobată şi semnată. Sigur, lichidarea trebuia să se facă pe loc, potrivit aceleiaşi legi. Ei, nu s-a făcut, că aşa-s eu, fată bună pînă la capăt. N-are madam Maria Graur bani, o lăsăm, să răsufle, cu promisiunea fermă că mi-i dă înainte de Paşte, cel tîrziu astăzi. Şi uite-aşa am rămas fără nici un leu în buzunar de Sărbători, fără să pot contribui şi eu cu ceva la pensia maică-mii, din care cu onor trăiesc, de cînd cucoana Graur a decis că poate şi trebuie plătit orice, mai puţin angajaţii, care îi fac ziarul. Moise, respectele mele. Adînci.
Madam Graur, în nesimţirea-i, nu numai că lasă oamenii care muncesc fără bani, nici măcar nu catadicseşte să răspundă la telefon. Îndeobşte, aşa face, îl pune pe silence şi se piteşte, ca şi cum nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Angajatorul zilelor noastre care, însă, are nişte pretenţii, ceva incredibil, dar n-a citit 20 de cărţi în viaţa ei, însă ea se impune, discută cu mărimi, e patroană şi vine să-mi spună mie cum să scriu, sau că ce mare brînză am scris, că am copiat ce am înregistrat pe reportofon. Mai rar atîta ticăloşie, însă nu pot spune că mă miră din cale-afară.
Cucoană Graur, de Vinerea Mare, îţi doresc să-ţi dea Dumnezeu fix pe măsura ta. Da' fix. Pe tine să cadă lacrimile şi plînsetele maică-mii şi toată mizeria pe care am înghiţit-o lucrînd cu un asemenea specimen. Că am înţeles, - de iertat, se vede treaba că nu sunt chiar aşa de măreaţă - cum spune la Carte, de şaptezeci de ori cîte şapte şi tot te-ai căcat în capul meu. No, apăi, aşe. Şi scoate-mi numele din rubrica redacţională! Am terminat-o cu afacerea ta infectă, nu te mai folosi de numele meu, că te-ai folosit destul!
Şi încă o chestie, madam, te anunţ că am primit multe felicitări că am avut nerv să rup pisica. Mi-a luat mult, pentru că am sperat că te vei prinde. Eh, cine strică? Eu stric. Sfat pentru începători: deci dacă vreţi să fiţi plătiţi cu cîte 70 de lei, mai apoi, 50 de lei, mai apoi cîte 100 de lei, mai apoi cu cîte iarăşi 100 de lei, mai apoi cu cîte 150 de lei, pînă ajungeţi să vă luaţi minimul pe economie în tranşe, practic, de cîte 40 de lei, mergeţi şi lucraţi pentru Maria Graur şi "Mesagerul de Covasna". Nici măcar munca sezonieră nu e plătită în halul ăsta mizerabil. Nu mai comentez cum eram plătită şi ţineam prima pagină a ziarului, plus alte ştiri. Eh, cum spuneam, să-i dea Ăl de Sus, eu îmi şterg pînă şi praful de pe tălpi. N-oi fi vreun apostol, dar tot mi-l şterg.
Bon, dă-o-n mă-sa, mă voi ocupa de marţi să-mi recuperez banii.

Astăzi, Vinerea Mare, post negru, spălat covoare, frecat covoare, şters praful de pe calculator, de pe picioarele mesei mele din lemn de cireş şi de pe masa de cireş, şters fire şi fire şi multe fire şi praf, şi şters geamuri şi spălat şi... Cărţile nu le-am scos că îmi şi ridicam statuie aici, în faţa blocului. Am muncit cinci ore neîntrerupt şi încă am mai fost şi la piaţă, că mi-a dat mama bani de bere şi de ţigări şi de alune, şi de pui şi de ce mai vroiam eu, nicidecum că aş fi fost plătită pe februarie şi martie şi aprilie, cît ar fi trebuit să fie lichidarea. Nu, deci mama din pensia ei de 645 de lei a scos bani şi mi-a plătit ţigările şi berea şi o umbrelă. Că plouă şi mi se stricase umbrela, dar n-aveam bani de umbrelă. Aşa am ajuns, de fapt, aşa am ajuns de vreo opt luni. Şi mi-a mai cumpărat vopsea de păr, sunt roşie în cap ca un tricou şi lac de unghii şi cremă de pantofi şi o mie de lucruri mici pentru care sunt făcute mamele.
Şi mă gîndesc, de Sărbătorile ACESTEA că de-abia au înflorit copacii pentru că a tras azi noapte o ploiţă şi eu am savurat-o, trezită de răpăiala catifelată, şi am fumat şi am adormit şi m-am trezit şi am citit oleacă de Biblie şi am muncit oleacă şi am visaaaaaatttt, spaţii deschise, pe care desenam cu funinginea unor focuri mai dionisiace şi mai vindicative un pic de copii, un pic de mîini, un pic de trenuri. Şi îmi vine să şterg tot ce am scris înainte, din nou, că răutatea mea e aşa de intens subiectivă şi aşa de intensă îndeobşte, că n-are cum să dureze. Da' nu şterg!

P.S. A venit, pînă la urmă, bărbat'su, cu 150 de lei, cică sunt din banii lui. Am crezut că-i şi rup în două în faţa lui, dacă nu m-aş fi gîndit la maică-mea.

P.S. 2 Toată familia ei a votat cu Băsescu, aşa cum a spus-o de mai multe ori. Nu spun că ar avea vreo legătură însă, dacă e să-şi asume ce a votat, să-şi asume pînă la capăt, să fie ea omul care munceşte pînă îl ia moartea, nu să bage şi pe alţii în borşul ei, recte mama, care nu are chiar nici o vină să mă ţină pe mine la 40 de ani. Votează cu Băsescu şi vrea sacrificii stahanoviste!