Se pare ca multi romani au trebuit sa se care din tara, ca sa se vada vreun rezultat concret, recte iesiri in strada, demisii. Om fi fost noi piaza-rea a Romaniei si acum se reinvolbureaza spiritele. Cam lehamite, totusi, nici nu pot pentru ca sa zic - sa sper, macar - ca vom scapa de udrelele traianului, ebele traianului, bocii traianului, vadimii traianului, becalii traianului. Asta-i nebun, sa-mi bag picioarele, cred ca are din aia, psihoza maniaco-depresiva.
Mai, oameni buni, ma uit in spate la cei douazeci de ani ai Romaniei, in care am tot trait cu speranta si... gata. Mai sper, doar, intr-un micron din sufletul meu, cel mai mic.
Micronul ala spera asa:
1. Initiativa privata in imperii financiare: gaz, electricitate, salubrizare, mincare, telefonie, TV. (Tapirul da ochii peste cap, face o criza de bila si nu mai gateste sarmale. Goooooood, ca, Doamne, atit am salivat la sarmalele alea ca am facut gastrita! Si tu si sor-ta ati scos sufletul din mine!). Nu, fratele meu alb, mici si multe, concurenta pe tava. In Anglia nu ai sa vezi O singura companie, gen RADET, care-ti da tie caldura, brinza, lapte, carne, oua. Nu inteleg exact sistemul, ca m-a preocupat profund sa-mi vad de treaba, dar tot am mai prins cite ceva.
2. Iar concurenta libera, in ceea ce alegi. Vrei sa ai un job bun? Bine, aici e tara mea si am nevoie sa fii calificat in ceea ce ma priveste, nu in ceea ce TE priveste. Daca vrei mai mult, fa in asa fel incit sa ai mai mult, nimeni nu te opreste. Nimeni, gen, nepotisme, dar, ma-ta ce-a facut, dar tac-tu are vreo functie, dar var-tu in ce partid e. Da, e o regula a recomandarilor, pe care eu nu o inteleg, neam, pot foarte bine sa nu ma inteleg cu unii, dar, la fel de bine, pot fi CHIAR veriga lipsa. Oricum, veriga lipsa sperie, hihihi.
3. Faptul ca aici ma joc cu ciinii oamenilor de pe plaja, care-mi halesc parul, in timp ce in Romania ma feream de oameni.
4. Nu umbla nici un caine pe-aici, cu vreun colac, din contra, sa le fut muma-n cur cu restrictiile lor pentru romani si bulgari.
5. Dar, chiar daca o mie de voci imi spun ca e rau, eu tot chiar simt ca e mai bine. Oare de ce.
Io-te.
Maukie - the virtual cat
luni, 6 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De unde mă citesc
Persoane interesate
Arhivă blog
-
►
2011
(59)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(67)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(83)
- ► septembrie (8)
-
►
2008
(18)
- ► septembrie (3)
Despre mine
- Mai bine fara
- N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura
6 comentarii:
Chiar dacă n-am mereu timp să comment, te citesc. Aici e zăpadă şi e frig, dar te citesc şi-i parcă mai cald. La tine tre să fie mai rău. Singurătatea care cade fix pe unghie, doare, o simt şi io.
Da poate-o trece.
Vale, da, e greu, ca am parte de tot felul de ciudati si tare bine mi-ar prinde o aripioara protectoare, dar... cu Bunul Dumnezeu si marea, inainte.
Din pacate, nu am timp sa scriu cit si cum as vrea, unele lucruri sunt fabuloase, altele bizare, ramin trasnita nu inteleg nimic, dar tot e un soi de vis cu visator, vorba lui Florin. Sa te duci pe blogul lui, In umbra crucii celte, e minunat tipul. Hai ti pup, pa.
Care Florin, că ştiu vreo treizeci de florini.
Blogul se numeste "In umbra crucii celte"
Bai nene, am carne tocata preparata dupa reteta Tapirului in congelator. Vro varza murata s-ar mai gasi. Pe bune, cand vii prin Bucuresti da de veste sa fac sarmale. La o adica as veni si in Albion, dar n-am cu ce.
Madelin
Done deal. Acum am inceput sa mai gatesc si eu cite ceva, sa maninc si eu ceva mincabil macar o data pe saptamina :-)) Sunt ceva de groaza ce nu-mi place mincarea de-aici.
Am tot timpul senzatia ca maninc, in ordine: carton, rumegus, lipici "Pelicanol", lemne, cauciuc. Mincarea chinezeasca e cih di la atita soia, mincarea indiana e atit de spicy ca a doua zi dis-de-dimineata scot flacari pe cur si ustura de-mi dau lacrimile si tot asa. Am mincat atitea tone de mere verzi ca o sa arat in curind ca Shrek. Mor de inanitie in raiul vestic si capitalist!
Trimiteți un comentariu