Febră

În primul rînd nici nu mai ţin minte de cînd n-am mai dormit atît de bine, profund, liniştit, fără trezit la trei, fără vise mirobolante - visez incredibil -.
Febra mi-a dat pace şi somn normal, cu pleoape grele, închise cuminţi peste ochi. Singurul vis de care îmi aduc aminte: unghii vopsite, cu floricele, cu pisicuţe, cu rozuri şi albastruri şi eu pledînd, la fel de cuminte, pentru unghii normale. "Unghiile prin care irizează atît de delicat sîngele sînt cele mai frumoase", mîrîiam eu în febra visătoricească.
Apoi, din nou, apetenţa pentru emisiunile de la teveu - de obicei le bag acolo de unde au venit. Foarte obositoare lătrăturile incontinente ale lui Mircea Badea, extrem de gratuit agresive, ca şi cocoşenia contabilicească a lui Radu Moraru, ca şi - măi, se uită cineva la aberaţia aia de-o face Oreste???, sau cum l-o fi chemînd -, David Letterman groaznic, chiar crede că e amuzant dacă-şi suge proteza, sau dacă-şi trece limba peste proteză, sau dacă îşi dă cu unghiile peste proteză, mă uit din pricina invitaţilor, ieri, Tarantino, South Park mai simpatic şi mai deştept ca niciodată, febra mă face să prind fiecare nuanţă şi să nu judec nimic şi să rîd oarecum, tot felul de reportăjele cum nasc unele - băi, deci dacă discreţia te-a împiedicat să-i filmezi pe ăia cum se fut, aceeaşi discreţie ar trebui să te împiedice şi să o filmezi pe aia cum naşte prin pizdă, nesimţiţilor! - în fine, somn profund şi liniştit, din nou.
Azi, ziua lu' maică-mea, strănutat creierii, aşteptat seara, din nou, cu febră. Parcă mă simt mai normală cu febră, decît fără.