Este a doua mare ţeapă pe care mi-am luat-o din 1989 încoace, din partea pesedeilor. Ipocrizia, nesimţirea, minciuna organizată, faptul că, în '89 Iliescu m-a luat de proastă - da, e personal, ok? -, iar acum un aşa-zis intelectual de stînga m-a luat, din nou, de tîmpită cu acte în regulă, da, stimată doamnă Gabriela Creţu, la dvs. mă refer, a pus cruce odată pentru totdeauna cu plecatul urechii spre partea stîngă. Este o mîrşăvie fără margini să profiţi de încrederea cuiva, mai degrabă îi tragi ăleia sau ăluia un glonţ în cap, decît să-ţi baţi joc de el.
Scria d-na Creţu pe blogul personal că pleacă la Bruxelles ca reprezentant al Senatului României şi că "nu are nici diurnă, nu are bani nici să-i plătească băiatului taxele la facultate!" Care băiat văd azi-dimineaţă aici http://www.vremeanoua.ro/index.php?module=full_news&id_news=14467, că e ditamai directorul la Centrul de Afaceri din Vaslui, că poate să-şi plătească oricîte taxe bine-mersi că, oricum, toată vieţişoara lui - dacă o să-l ţină Domnul sănătos, ar trebui să mai slăbească - n-o să ducă lipsă de nici unele. Lasă că pilele funcţionează peste tot, dar să te plîngi de la obraz că n-ai să-i dai "copilului bani de taxe", cînd tu ştii bine că se lăfăie bine-mersi pe un post politic, cu taică-său vicepreşedinte de Consiliu Judeţean, mi se pare deja nesimţire, manipulare, rînjet dispreţuitor fix în nasul meu. Ceea ce eu nu inghit. Mă întreb cam de cîte ori a minţit doamna Creţu, doar aşa, că poate? Dacă a fost în stare să facă o asemenea afirmaţie, cînd era evident că lucrurile astea se pot descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, bănuiesc că a minţit constant, fără să-i pese cine ştie ce. Doar aşa e în politică, nu?
Aşadar: mulţumesc pentru vizita la Bruxelles, unde am avut ocazia să cunosc oameni absolut minunaţi - Miron, Cathy, Suzi, Ioana, Doina, Iceflame, Roxanette, Radu -, dar interesul şi respectul meu pentru persoana Gabrielei Creţu se opresc aici, extrem de brutal şi tranşant.
Să-mi fie învăţătură de minte altădată. Cîh, ce porcărie!
Maukie - the virtual cat
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De unde mă citesc
Persoane interesate
Arhivă blog
-
►
2012
(21)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(59)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(67)
- ► septembrie (4)
-
▼
2009
(83)
- ▼ septembrie (8)
-
►
2008
(18)
- ► septembrie (3)
Despre mine
- Mai bine fara
- N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura
9 comentarii:
@Bianca,
Uneori putem fi suparati pe lume si putem avea toate dreptul.
Sa fim nedrepti si acuzatori fara ratiune, nu!
Eu nu am sa raspund cu aceeasi moneda la un atac nejustificat, neprovocat, si profund injust. As putea regreta pe urma. Prietenii, chiar si cei doar virtuali, sunt rari. Si am primit odata un sfat bun - pe prieteni ai dreptul sa te superi dar nu ai dreptul sa fii rau cu ei. Am sa-l urmez. Cred ca varsta ma face mai inteleapta.
@Doamna Creţu
Sigur, e mai uşor să îmi spuneţi că sînt iraţională, decît să îmi răspundeţi punctual.
De fapt, lucrurile sînt mult mai profunde, începînd de la dispreţul pe care l-aţi manifestat din momentul în care nu aţi mai candidat pe lista PSD pentru europarlamentare. Nu e vorba de mine, nu e vorba nici măcar de cei cîţiva bloggeri care vă mai citesc. Ar fi fost o lecţie de onestitate. Din nou, am trecut cu vederea; bucătărie de partid, asta e. Doar că eu ştiu motivul real.
Am trecut şi peste restul. Însă peste acest lucru nu am putut. Nu e nici un atac. Este poziţia mea faţă de un intelectual, a cărui calitate umană - nu morală - este, din punctul meu de vedere, inacceptabilă.
P.S.
Ştiu demult că vă scrieţi mesaje pe blog, la care mai şi răspundeţi. O vreme, doar m-a amuzat...
Dar nu stă în firea mea chiar să fiu garantul minciunii...
@Piencush, which is none of my business aici desigur except ca este public si dur desigur.
dur pentru tine as fi zis de-as fi avut cui si bine ca n-am zis ca acum zic Haiti pare mai dur pentru ea... dar si daca si daca si daca Gabi n-a mintzit? Intr-un fel you know, exista un fel in care se poate sa nu fi mintit. How about scenariul urmator: copilul Tudor termina scoala “elementara” si ea ca mama cu doua doctorate si mai bine vrea ca el sa mearga mai departe, sa faca master si doctorat. Cat de mari sunt sansele ca asta sa fi fost pentru ea, de mai bine de zece ani in categoria « firea lucrurilor » ? Mari sunt sansele, suntem de acord. Si termina copilul scoala si zice I’m done.
Gen zice ca sa scape de cicaleala ok ok merg mai departe dar numai daca ma tii in urmatoarele conditii pe care Ea cu adevarat nu i le poate oferi…
sau si daca este vorba despre o coalitie intre tata si fiu ? Se prea poate ca ea sa fi suferit o infrangere personala si sa fie ranita bine merci.
Sau si daca sunt parinti de zece ori mai dedicati decat sunt PSDisti sau politicieni sau…?
Uite ti-l las pe Petru Cretia sa-ti aduca aminte ca toate acestea fac parte din lume/
Iar hula nemilei un greu păcat este/ Al oricărui gând care judecă lumea/ Cum nu poate fi.
Căci mulţi muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere şi de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.
sa-ti aduca aminte ca
Aproape tot ce trăieşte încearcă
Să fie cumva altfel decât este
...
Vrem să părem şi să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari şi mai buni decât este
Dat firii noastre şi slavei, mai grei de iubire
Decât ştim a fi.
Dar toate acestea fac parte din lume...
@Rodicutzag
Fiecare crede ce vrea, acţionează cum poate şi cum ştie în anumite situaţii. Nu era acolo nici o neputinţă reală, era bătutul şeii ca să priceapă armăsarul de Geoană că nu i-a dat cîţi bani i-a promis pentru Bruxelles. Ceea ce şi asta aş fi înţeles - băi, m-ai scos de pe liste, mi-ai promis că-mi înfiinţezi postul prin lege şi acum mă laşi cu postul de gît fără posibilitatea reală de a-mi exercita jobul; salariul am înţeles că e de vreo 1500 de euro, ridicol pentru Bruxelles; i se mai promiseseră încă vreo 6000 de euro, bani care, din cîte am înţeles, nu i-au mai fost aprobaţi, băieţii au pus piciorul în prag. Pot să pricep, pot să fiu, oarecum, de acord cu ea - deşi eu mi-aş fi dat demisia în secunda doi - dar m-a terminat povestea cu "copilul care n-are bani de taxe", "farfuria cu cartofi prăjiţi" şi "să-mi dea posibilitatea de a-i organiza pe alţii să muncească" Uaaaaaaattttt?
Păi, aşa dă-mi şi mie un post politic şi îi organizez pe alţii să muncească de nu se văd! Te iau şi pe tine în echipă!
Milă îmi este, poate mai mare decît îţi este ţie, să o văd apucînd pe calea asta a demagogiei şi a politicianismului, totuşi, i-am acordat tot creditul la început, ca persoană, în ceea ce scria... Uite, dom'le, mi-am spus mai există şi oameni în PSD care fac acordul între subiect şi predicat şi care ştiu să facă diferenţa între stînga şi comunism. Ce folos...
Buna Bianca,
Am citat cea mai mare parte din postare in comentariul 12 pe blogul nostru la articolul http://patrupedbun.net/gabriela-cretu-fata-cu-islamizarea-europei-1/.
Felicitari pentru atitudine.
Nu stiu de ce raspund la oameni care o iau razna... Dar razna rau de tot...
Poate pentru momentul cand isi vor reveni in simtiri pentru ca nu ma obliga nici un fel de datorie sa raspund.
Postul este infiintat de acum trei ani, prin legea 7/2006; evident, nu pentru mine. Este remunerat in lei, la nivelul de sef de departament - 3028 RON astazi; de pe 10 septembrie am pierdut deja cateva procente la salariu (ca s-a devalorizat leul)si eu trebuie sa mananc in euro; in plus, se deconteaza pe baza de documente, post factum, transportul la PE si inapoi si chiria la Bruxelles (nu si la Strasbourg!). Fara diurna si avans spre decontare. Asta este starea actuala.
Te duce mintea sa vezi cate legi pentru care am luptat ca sa apar drepturile altora (ca nu eram eu in situatie atunci) se incalca!? Codul muncii, de exemplu.
Ignor celelalte tampenii; ma dor dar prefer sa nu le iau in seama. Poate te trezesti si-ti pare rau. Daca mi le amintesc, orice punte e rupta.
Era o discutie prieteneasca, in care impartaseam o dificultate administrativa. E adevarat, public, pentru ca nu are de ce sa-mi fie rusine. Sunt un functionar care lupta sa i se recunoasca un drept.
Acceptand numirea, am renuntat la profesia mea, unde salariul era mai mare, stateam cu copilul meu, in casa mea, puteam citi si scrie carti, nu umbla pe drumuri. De ce ar trebui sa ma rusinez!?
@Francesco
Amice, aş aprecia dacă nu m-ai băga acolo unde nu-mi fierbe oala. În contextul discuţiei voastre, postarea mea se potriveşte ca nuca în perete. Dinamica socială în ţările vestice, care au profitat de mîna de lucru ieftină venită din ţările sărace, iar acum se plîng că nu ştiu ce să facă mai departe cu aceşti oameni este interesantă, însă relativ tipică: vor şi cu slănina în pod şi cu ea în burtă. Ei, nu se poate.
D-na Creţu
Apăi, nu-i hilar? Cum puteţi scrie că vi se încalcă în mod flagrant drepturile, dar acceptaţi postul şi întrebaţi, senină, de ce ar trebui să vă fie ruşine? Păi, zic eu, aşa, pentru că autorizaţi ilegalitatea şi deveniţi complice, în loc să refuzaţi?
Şi cum vă permiteţi să mă trageţi de urechi şi să mă aduceţi la ordine, de parcă aş suferi de un acces subit de nebunie? Ia te uită...
Eu doresc să vă aduceţi aminte în orice împrejurare, pentru că deciziile astea sînt mai unilaterale ca o demisie. Nu mai vreau. Punct.
Poate nu aţi observat trecerea mea subtilă, la pluralul de politeţe. Pe viitor, pe cît posibil, desigur, v-aş sugera să faceţi acelaşi lucru în ceea ce mă priveşte. Sînt doar şase ani diferenţă între noi, nu prea văd de ce marşaţi pe treaba asta cu înţelepciunea vîrstei.
@Şi, în silă, aşa, pentru că mi se face chiar şi mie ruşine de neruşinea ei, verificaţi Legea 113/2009, cu modificările respective pe Legea din 2006.
Mă duc să vomit puţin, da? Ne recitim mai încolo...
Trimiteți un comentariu