As it is

O fi manipulare, o fi paranoia, o fi ce-o fi. Dar adevărul este că moartea lui Toni Tecuceanu a fost ultimul, dar chiar ultimul motiv să îmi fac vaccinul. Eram programată încă de acum o lună, că eu intru instant la categorie cu risc major, cu hipertensiunea tratatului de Heidegger. Azi am ajuns. L-am făcut şi doare relativ rău, după aceea. Nu-i ca o durere de dinţi, dar, no, te doare locul. Nu seamănă, în nici un caz, cu penicilina. Pe o scară de 0-10, doare cam la 3, după injecţie. Cam la şase ore nu mai simţi nimic. Cel mai drăguţ e că eu l-am convins, acum o lună, pe doctorul meu de familie să-mi facă rost de vaccin. El îmi prezenta riscurile, iar eu pledam că nimeni, nici un stat, nici un guvern, nici un război biologic, nu riscă genocidul, pentru că dispare vaca de muls. Aşa că: "Dragă, vaccinează-mă şi nu mă mai respecta!"
Nu-s nici medic, nici poliţist, nici altceva, ideea a fost, şi va fi, pledoaria pentru vaccin.
Dacă e paranoia, ce se întîmplă? Să mă imunizez? Dacă nu e paranoia, ce se întîmplă, că e gratuit, li se împute produsul? Nu cred în conspiraţii mondiale, hahahahaha. Probabil că aş fi crezut, dacă nu m-aş fi născut din mama şi din tata.