Azi

Azi, zi frumoasă, Boboteaza. După ce am dormit ca un cîine cu dinţi - nu ştiu ce am, vorbesc în somn şi mă trezesc cînd mă aud - am sărit din pat printr-un soi de arc voltaic. Pizda mă-sii, lumea nu te lasă să dormi, bate covoare. Again. Am mîncat o portocală, am mîrîit la lumina plumburie, m-am băgat la duş. Haida la biserică, să vedem cum se calcă naţiunea pe picioare pentru agheasmă. Începuse să plouă extrem de subtil, ca şi cum ţi-ai aminti că plouă. Ajung la biserică, lumea păduche, nu altceva. Stăteau smeriţii enoriaşi, prefăcându-se a cugeta la ce zice popa - pe care nu-l înţelege nimeni, anyway- în timp ce-i rupea schinarea şi-i asaltau arsurile de la cele sarmale, înfulecate pe nerăsuflate. M-am dus să aprind şi eu nişte lumînări. Acum îmi trece prin cap că atunci cînd am aprins lumînările pentru vii nu m-am gîndit la mine. Măi, da' o căldură la lumînări de poţi să-ţi şi aprinzi o lumînare la sufocaţi, de intri acolo. Ies afară, mă înghesui în paltonul unui nene în biserică şi ridic aparatul, să pozez frumuseţe de credincioşi. Moment în care îmi arde popa o agheasmă din aia generoasă şi peste ochi şi peste aparat, de nu mai pot decît să zic Doamne-milueşte. No, că m-a aghesmuit de cîteva milioane per aparat foto, m-am gîndit eu, nu puteam să stau mai la distanţă? Aparatul a scăpat cu bine, nu avea decît o lacrimă de indignare în colţul stînga jos. Per total, semn bun, dacă ne-o luat pe amîndoi la grămadă. Am mai făcut cîteva poze cu rimelul curgîndu-mi în ochi de la sfînta apă şi am ieşit. Copilaşi drăguţi foc trăgeau de mine să le fac poze, cucoanele mă apostrofau că mă bag în faţă să iau apă. Nu, zic eu, nu iau nimica, că apa sfinţită se poate lua pînă pe cinşpe ianuarie, taman ce a zis popa la megafon. Dar dacă aveţi atît de puţină credinţă încît să bănuiţi că se învecheşte pînă atunci, n-aveţi decît să-mi smulgeţi hainele de pe mine. Moment în care lumea s-a dat ruşinată înapoi. Măi, merge! How bizarre. Trebuie doar să vorbeşti pe omeneşte.
Pozele au ieşit incredibil de faine, cu toate mîinile alea întinzîndu-se şi cu copilaşi ruşinaţi şi zîmbind cu toţi dinţii, sau cu căciulile sărite din cap. Am mai făcut poze aşa de expresive doar cu Grigore Leşe. Bine, am o loază de aparat, că altfel chiar cred că-s bună la poze. Pe sticluţa pe care mama a luat-o de la biserică - eu chiar n-am luat, îmi dădusem cuvîntul, păi, nu? - scrie frumos Agheasma Mare, La mulţi ani. Am pozat-o pe un fundal cu Capela Sixtină, asta aşa, întru înfrăţire, hihihi. Una peste alta, azi.
Ceea ce rămîne absolut de nespus e biserica goală-goluţă, într-o zi oarecare, cînd musteşte aerul de lumină.