Metafizică

După cum spuneam, toamna şi primăvara dă duhul feminist în mine - ăla real, în care femeile au sarcini net şi tranşant diferite de ale bărbaţilor, feminism a la Victoria Zidaru - şi mă apuc de croşetat. De astă dată m-am apucat de croşetat cu aţă de cusut. Deci nu vă puteţi imagina cam cît de migălos este şi cam cum îţi fute vederea chestia asta. Şi umerii. O săptămînă de zile am fost convinsă că sunt în pragul atacului de cord, aşa îmi amorţise mîna stîngă. Ei bine, nu, era de la poziţie. Şi am făcut nişte chestii pentru care mi s-a spus de către preşedinta clubului "Mîini dibace", "tot respectul pentru răbdare". Şi azi am mai trîntit un cerculeţ, grăsun, şi alb cu albastru şi splendid. Şi mă năpustesc la maică-mea:
- Uite, uite ce minunăţie fac cu mîinile astea două!
- Foarte frumos. Dar de ce e aşa unduios?
- E unduios pentru că am înmulţit eu prea mult, îmi place să înmulţesc!
- Păi, mai scade, mamă, mai scade!

De unde se vede că less is more. Vai, vai, vai...

P.S. Şi evident că am citit o tonă de Balzac şi de Bulgakov şi de Jack London. Am fost la bal, la teatru, la shopping. Şi de Dodds. Nu ştiu de ce, nu am nici un fel de apetenţă să scriu despre. Am primit, în schimb, gravuri despre cei patru cai ai Apocalipsei, nespus de frumoase. Mai trebuie şi să se tacă îndelung, ndeah?