"Şopârcai cu cine şopârcai, dar cu Ivan nu şopârcai"

Iac-aşa şi eu, ziarizda rebegită de frig, la mitingul oamenilor muncii de jos, la faţa locului de sus, care va să zică. În primul rând că am căscat o gură cât China că au venit sindicaliştii cu patru autocare. Nu mă turba, ma cher, auzi, PATRU! În Sfântu Gheorghe, uni suntem în jur de vreo 60.000 de suflete îngheţate bocnă, şi încă îngheţate în ungureşte! Şi azi a nins drăguţ şi rar, ca într-un vis sindicalist.
Bon, deci mă mir eu aşa, Monique şi-a luat un corn că crăpa de foame, eu aveam chef de mişto-uri şi am zis că îmi arăt şi eu o ţîţă în semn de protest şi Henning, neinspirat, bietul, m-a întrebat cînd mi-o arăt pe-a treia. Ţîţă. Cum eram în formă, i-am zis că pe aia o suge şi am rîs o bucată, pînă să înceapă marşul furnicuţelor. Şi-a pornit coloana, pe un mal în jos, pe un rîu frumos. Deci Primăria a făcut mişto de ei şi le-a schimbat traseul, i-a pus să dovedească un deal şi apoi să se sugrume brusc, ca o viespe decapitată, că trebuia să urce pe nişte scări late cât umerii unui copil de clasa a doua. Nice. Ajung muncitorii miei obidiţi la sediul PD-L, urlă ceva ininteligibil, în cinci minute au tulit-o la UDMR. Eu eram deja roşie-ficat cirotic, cu o tentă spre necroză violet. Frig, în pana mea, m-am căptuşit eu cu slănini la Crăciun, dar pierdeam rezervele rapid şi începeam să am viziuni. Se făcea că muream. Paranteză: deunăzi am avut cel mai inspirat vis lately. Eram o bucată de carne într-o tigaie. Stăteam în uleiul călduţ, la cuptor, şi în jur era o penumbră roşiatică. Era bine şi pace, în afara conştiinţei teribile că voi fi mîncată. Am rezistat cu sentimentele mele de bucată de carne în tigaie, pînă a venit frati.meu, a scos tigaia şi m-a pus la încălzit. Cînd a dat drumul la foc, am leşinat. Aşa. Am închis paranteza.
La UDMR sindicaliştii autocarelor au fost primiţi de senatorul Albert Almos. Sindicaliştii îi cer să iasă, recte UDMR, de la guvernare. La care ăsta dă un răspuns pe care, mark my words, nu-l voi uita în veci. "Rămînem la guvernare ca să salvăm ţara". Hai să-mi bag piciorul drept, încălţat şi înţelept! Ptiu! Şi eu, care credeam că freacă buha prin Senat şi ia fix degeaba o căruţă sindicalistă şi agricultoristă de bani! Băi, ce incredibil de lame şi de idioată sunt. Salvează ţara, băi, frăierimeo sublunară! Ce salvezi tu, mă, Mesia mic şi bărbos şi cu urme di ou pi la mustăţi?
Nu mai vorbim că învăţătonţii naţiei, bravii profesores, au stat şi s-au ascuns pe unde au apucat. Lor le e bine, ei stau în banca lor, au ieşit zece cu tot cu lider la protest. Bun aşa, mai votaţi-l pe Băsescu o tură. Dacă nu mai poate să candideze, nu contează. Faceţi un miting de protest să se prelungească perioada de mandate consecutive. Bine, aici e şi bazin udemerist şi e lamentabil să vezi că oamenii îşi sacrifică demnitatea pentru nimic. Încet, dar foarte sigur, lumea pleacă pentru alţi bani şi altă distracţie. Praful se va alege de secuimea lui peşte prăjit, ca şi de românimea răzeşă, de altfel.
Stau şi mă uit ca năroada pentru ce am ieşit la Rivoluţie, ca Miţa Baston, pentru laşii ăştia apucaţi de streche cînd li se pronunţă un în faţă un cuvînt simplu: demnitate. Faceţi omenirii - aia care mai ştie ce înseamnă cuvîntul ăsta - un bine, şi nu vă mai înmulţiţi.