De la lume adunate

La povesti, la un pahar de... suc, cu Madalina mea cea britanica. (Am doua Madaline pe care le iubesc eu asa, in tacere.)
- Mai, zice ea, sa vezi faza.
- Ia sa vad, zic eu.
- Un roman se angajeaza la un britanic.
- Ce sa zic, toti ne angajam la un britanic.
- Taci. Asa, si britanicul isi face treaba cu el, o saptamina, doua, romanul muncitor ca pe banda, bucuros ca are de lucru.
- Asa suntem noi, timpiti.
- Taci. Englezu', patronu' carevasazica, il invita la masa, in sfinta pauza de prinz. Si comanda ei mincare, acolo.
- Ce sa comande, cacat?
- Taci, mai. Si, din una, alta, il intreaba englezul: "Ce maninca saracii la voi, in Romania?". Romanul (spasit si trist ca Maica Tereza, scapa un oftat) "Ce sa manince, saracii de ei, fasole, cartofi, oua.
- Mai, da' cind pana mea faci si tu o ciorba de fasole adevarata, cu ciolan afumat si tarhon?
- Taci oleaca. "Aha", zice englezul, "dar bogatii ce maninca?", "Ah", zice romanul bucuros, "ceafa de porc la gratar, cu salata de varza murata, miel la cuptor, cu salata verde, mamaliga cu brinza si smintina, o bunatate".
- Vreau slanina perpelita pe foc, cu usturoi si brinza.
- Gura. "Nda", zice englezu' si nu mai scoate o vorba. La sfirsitul zilei ii comunica aluia ca e concediat, ca nu mai are ce sa-i dea de lucru.
- Hai sa-mi trag una. Just like that?
- Da. Boul ala nu vazuse ca englezu' minca fix fasole, cartofi si oua?