Imposibile surprize

Astăzi, în timp ce mă conversam anodin cu o fostă colegă de şcoală, şi o colegă de serviciu de-a ei, o aud că spune: "Eu nu înţeleg de ce n-a candidat Bianca la europarlamentare!". Fumam şi nu ştiu cum să spun, m-am înecat şi-am tuşit de mi-au sărit ochii mei - şi-aşa supraponderali - din cap. Taman ce-mi recunoscusem un post mai încolo incapacitatea aia cu politica din motive de egoism cronic, ca să mă pocnească o tipă cu care n-am ţinut legătura mai bine de 20 de ani. M-a uimit terbil că ea m-ar fi văzut în poziţia asta fără probleme, m-a uimit că nu ştie că nu fac politică, m-a uimit că ştie că-s săracă lipită pământului. Zic eu, pe repede-înainte - surprinsă total: "N-am bani de campanie ca independentă şi la ce partide sînt în judeţ, eu nu-mi bag mînuţele sofisticate în asemenea rahat. Dar tu m-ai fi votat?" "Te-aş fi votat fără nici o problemă". Carevasăzică, un vot tot am. Hai, două, trei, zece. Şi mă simt foarte europarlamentară, desigur.
Asta în contextul în care se vehiculează - nu cred că vor avea coaiele respective, ca să nu mai vorbim de faptul că propunerea vine din partea unei parlamentare PNL, care vrea - obvious - să dărîme mitul invincibilităţii lui Băse', recte PD-L, care PNL e opoziţie, care pula - obligativitatea votului. Eu îmi permit, de om ce sînt, nu de altceva, să le aduc aminte acestor oameni politici, care susţin această aberaţie, inclusiv lui Pleşu, cîteva consideraţii de natură de generaţie, să spunem, nu de altceva: în '89 am ieşit în stradă şi am fost în primele rînduri, pentru că atunci, la 18 ani, îmi doream ceea ce îmi doresc la fel de intens acum, la 38: LIBERTATE. Atunci cînd strigi "LIBERTATE" există riscul să nu fie libertatea pe care ţi-o doreşti. Există riscul să fii măturat din calea istoriei, ca generaţie, de bătrînii care ştiu că schimbarea regilor e bucuria nebunilor. Există riscul ca Iliescu şi FSN, mai apoi Băsescu şi PD plus L, să îţi confişte această libertate din raţiuni de vot LIBER. Există riscul, major democratic, să nu ai parte de libertatea TA, proprie şi personală. Iar cine îndrăzneşte să îmi spună mie, că ţăranii sînt conservatori degeaba şi votează masiv cu ceea ce ştiu să se gîndească de două ori. Democraţia nu este ceea ce îmi doresc eu. Nici că a fost vreodată. Totuşi, a mă obliga să votez este echivalent cu a spune că morţii de la cimitirul celor care au murit (îmi vine greu să spun Eroii Revoluţiei, scuze, eu cred că au fost acolo prin ideal şi eu aş fi putut fi acolo, da' eroină nu sînt, deloc, şi n-am nici certificat de revoluţionar şi mi s-ar părea atroce dacă aş avea) sînt la fel de inutili şi de cadavre ca în ziua în care i-am văzut murind şi amestecaţi cu pămînt. Nişte morţi, acolo, mare brînză.
Nu cred că e întîmplător că parlamentarii noştri au decis cu vreo două săptămîni înainte de europarlamentare ca, de Rusalii, ziua de luni să fie liberă. Dacă ai lucra într-un sistem cretin, obligat oricum, ca să supravieţuieşti, cine se duce la vot în schimbul a trei zile pline, libere? M-a uimit, cum să spun, cu totul, că nimeni nu a vorbit despre asta. O manipulare atît de grosolană şi de transparentă.
Înainte de a face apel la simţul meu civic şi Pleşu, şi PNL, şi Gabriela Creţu (PSD) ar trebui să se gîndească, relativ urgent, că generaţia care a catadicsit să rămînă în ţară după '89, nu are nevoie de constrîngeri. De nici un fel. Are nevoie ca partidele să priceapă odată pentru totdeauna că nu ne păcălesc. Andrei Pleşu e atît de părtinitor şi are argumente atît de transparente, încît mai că-mi vine ceva, altceva.
Fac parte din generaţia celor care au strigat "LIBERTATE!". Pe asta, cu puşcărie cu tot, nu puteţi să ne-o luaţi.