La mine în cameră

La mine în cameră se întîmplă afară. La mine în cameră s-a închis Librăria "Pentru Comunitate". Librăria asta "comunitară", ca pentru cîini vagabonzi, avea darul de a exista pentru fiecare cîine în parte şi, eventual, de a face cîinii să-şi găsească un nume şi o lume. Deci, librăria s-a închis. Singura librărie de carte românească din judeţ, eu nu ştiu să existe o alta. Nu sînt bani, nu e nimic. Am apucat să îmi cumpăr, în rate, cele două albume de istoria frumuseţii şi urîtului, piraţii pentru Eduard şi încă alte cîteva, puţine. Toată reverenţa pentru Mădălin care a dus-o în spate atîta timp şi pentru Lucica. Luci, ţi-am adus Steinhardt înapoi, dar erai în concediu şi i l-am dat lui Mandarin, care l-a luat acasăăăăăă!!!! De cîte ori n-am intrat, obosită şi stresată de pe teren, în librărie, doar ca să VĂD, să mă UIT la cărţi. Le puteai cumpăra în rate, cu buletinul, doar să citeşti, doar să vrei, copilaşii se duceau cu cărţi la firme şi le ofereau pur şi simplu, pe loc, sau, dacă vroiai altceva, spuneai şi căpătai. Nu era doar strategia de marketing, era şi dorinţa şi îndemnul că e destul de interesant să citeşti şi că, eventual, îţi conferă un facies nobil. Inutil.
Deci, gata. Fără cărţi. Plouă de două zile, pe bună dreptate.