Sex literar cu doua feţe...

...adică aşa da şi aşa nu, despre sexul livresc românesc, leapşă de la Caligraf, via Luiza şi Pobby. Caligraf zice la un moment dat ca literatura românească e pudibonda http://www.caligraf.net/?p=483. Eu mărturisesc că mi se pare una dintre cele mai erotizate literaturi, enervantă in insistenţa asta pe sex, pe "sa i-o tragem doamnei la buci" pînă la finalul cărţii, într-un fel sau altul. Dacă nu-i oleacă de sex - si mărturisesc cu ruşine că am pervertit o întreagă generaţie, back in the eighties, punîndu-i să citească scena violului din "Răscoala" şi atît şi nimic mai mult - se ratează cartea, proza scurtă, ce-o fi. Exagerez, evident.
Scena mea preferată de sex:

"La cîteva zile sau săptămîni după acest eveniment, fata cu care vorbise Friptu, ibovnica lui, cum ar veni, începu a i se plînge maică-sii că noaptea îi intră cineva în odaie; mai ales în nopţile cu lună nouă - se dezbrăca de hainele cu care fusese îngropat şi se strecura lîngă dînsa, sub plapumă. Ea ar fi trebuit, desigur, să-l respingă, dar fiinţa aceea stranie avea o putere neobişnuită asupra ei, o speria şi, în aceeaşi măsură o fascina şi o excita, încît, de îndată ce trupul rece şi umed, mirosind încă a pămînt reavăn şi a ceară şi busuioc, se alătura trupului ei fierbinte şi somnoros, care nu mirosea decît a carne vie, adică a sudoare ţărănească, simţea la toate încheieturile o gîdilitură persistentă, nesăţioasă, nesuferită şi un deşert în pîntec, un gol ce tînjea să se umple şi atunci îi venea să se întindă în toate părţile, pînă i-or trosni oasele şi se va rupe totul în ea, să strige şi să-şi înfingă unghiile în pulpe, să se încovoaie, să muşte din tăblia patului, să rîdă ca o smintită, să arunce cît colo plapuma, să sfîşie covertura, să-şi smulgă sînii, să înghită săbii şi flăcări ca un bolnav de pojar sau poate de friguri, ca posedată de Satana. Deodată braţele lui veneau grăbite şi frenetice din toate părţile şi o cuprindeau, o încolăceau, în vreme ce nenumăratele lui picioare se strecurau între picioarele ei şi i le despicau şi o zgîriau, pîntecul îi era strivit de ceva greoi şi brutal, un alcool călduţ îi amorţea încheieturile, gura imensă a stafiei îi înghiţea încet şi fără durere capul, apoi gîtul şi umerii; lunecînd moale, trupul ei fragil şi elastic pătrundea în celălalt trup ca într-un şarpe imens, pînă în locul unde ochii ei şi ai lui se suprapuneau, la fel piepturile, coastele şi vîrfurile degetelor, şi în acelaşi timp simţea alt trup pătrunzînd într-al ei, sugîndu-i fierbinţeala şi vlaga şi concentrîndu-le într-un singur loc, ce o ardea atît de tare, încît îi venea să ţipe - acel ţipăt prin somn, lent, vîscos, neîntreg ce nu poate părăsi gîtlejul - dar nu scotea decît un scîncet moale, apoi adormea şi, prin somn, îl simţea dezlipindu-se, eliberînd-o, acum el fierbinte, cu trupul irizînd în întunericul odăii, abandonînd-o flască şi udă în aşternutul de gheaţă, sub plapuma "rece ca o tablă peste care a căzut bruma", după cum se exprima agentul".

Nda. "Povestea marelui brigand", Petru Cimpoesu, e super cartea.
O scenă de sex mai slăbuţă, dar, cu toate că e aşa cum e, probabil că Eminescu e singurul scriitor-cult pentru mine, aşa că nu trageţi foarte tare în pianist. Dar dacă Caligraf a pus Arghezi, Dragos, Creangă, pun şi eu oleacă de Eminescu.

Fragment din mauscrise:
""Te iubesc" - espiră ea şi corpul ei subţire, frumos, alb zvîcnea tremurînd sub al meu şi cracii ei goi şi răşchiraţi între cari zăceam eu se suise cu convulsiune asupra corpului meu. Pieptul meu apăsa sînii ei tari, rotunzi şi albi, gura mea zăcea apăsată pe a ei, ea-şi unise braţele asupra spatelor mele şi mă strîngea la sîn cu toată puterea sufletului său, eu mă-mpingeam încet şi mecanic în eapănă ce simţii că ea tremură spasmotic şi schingeşte de plăcere pănă ce o lovitură electrică ne ţinu înfipţi unu-ntr-altul c-o voluptate dureroasă - păn ce apoi, răsturnîndu-mă alaturi cu ea, adormii dulce şi liniştit alături cu tînărul meu amor".

Vai, sărmanii electrocutaţi! Ce viaţă! Mai are Eminescu, tot in manuscrise, un fragment genial, în care bietul amorez cade în adîncurile "pizdăhăului" - sînt absolut convinsă că încerca să fie poetic, da? - de mă prăpădesc de rîs, da' nu reuşesc să-l găsesc acum.
Mai sînt scene de sex absolut savuroase în literatura noastră română, dar nu ştiu de ce scenele de sex nu mi se par memorabile. Desprinse din context capătă un soi de tristeţe psihanalitică - sau capăt eu? -, parcă e mai degrabă post-coitală, decît coitală de-a dreptul. Şi cam atît.