Care mă suportă şi acră sau răutăcioasă fiind şi cărora nici nu le trece prin cap să mă scoată din zona prietenilor buni şi dragi. Sărbătorile mai înseamnă nelipsita mea mamă care nu bagă de seamă că am crescut şi cu care am aceleaşi - incredibil - veşnice discuţii despre dus gunoiul - versus citit, de aproximativ 33 de ani. În ultima vreme, o altă tradiţie se instalează şi anume să repar chiuveta de la bucătărie, care se înfundă în perioada asta. N-o să credeţi, dar am început să mă pricep să dezinstalez furtune, să le curăţ, să le montez la loc şi să am o atitudine gen Bruce Willis "I'm the savior of the Christmas", pentru tot restul zilei.
Mai înseamnă nevoia de a face fapte, ceea ce e chiar periculos, avînd în vedere că sînt dispusă să ofer colindătorilor mai mulţi bani, mai multă mîncare şi mai mult adăpost decît ar fi normal pentru sănătatea mea, care ar vrea să stea, naibii, în pat, că duminică iar lucrez.
Înseamnă sarmale care îmi ard limba, înseamnă portocale fără număr, mâncate în miez de noapte, ca să-mi refac sistemul sever dehidratat şi văduvit de vitamine şi alte oligoelemente, din motive de prea mult vin, prea multe ţigări şi prea mulţi ani. Înseamnă copilaşi care uită colindele, înghit aer, dau disperaţi din mînuţe şi te privesc de parcă te-ai pregăti să îi mănînci de vii.
Înseamnă nepotul meu căruia îi joacă ochii în cap cînd vede cadourile şi frati-meu, care îl aduce şi îmi provoacă leziuni interne prin îmbrăţişare. Are 1,90 şi nu s-a ocupat niciodată cu cărţile. You do the math.
Mai înseamnă gesturi complet neaşteptate, cum a fost cel de ieri al colegei mele, care şi-a scos inelul de pe deget şi mi l-a oferit, pentru că am spus că îmi place. Şi eu fac gesturi din astea, dar nu m-am aşteptat să fie atît de plăcută şi de neobişnuită confuzia în care politeţea se luptă cu dorinţa. Ha! Frumos.
Înseamnă o pasiune totală, absolută şi imuabilă pentru bine, adevăr şi dreptate care dispare prin vară.
Înseamnă tot felul de filmuleţe de sezon, cu Crăciunul, la care îmi dau lacrimile, invariabil, şi mi-e o ciudă de mor.
Înseamnă incredibili nervi că vecinii îşi bat covoarele de dimineaţa pînă seara, de la 7 la 11.
Înseamnă un gînd mic şi bine dosit de tandreţe pentru toate animăluţele care nasc pui vii.
Înseamnă şi o mare tristeţe pentru că Paştele e prea aproape.
Însemn eu, cu toate ale mele şi alţii cu toate ale lor. E Crăciunul.
Maukie - the virtual cat
joi, 24 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Persoane interesate
Arhivă blog
-
►
2012
(21)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(59)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(67)
- ► septembrie (4)
-
►
2008
(18)
- ► septembrie (3)
Despre mine
- Mai bine fara
- N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura
2 comentarii:
Draga mea, cand am citit titlul am zis: "Ei da, asa zic si eu!" In fiecare an multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai dat un prieten, atunci cand am norocul si se intampla sa fie asa. Ieri mi-au venit la usa trei fete care au cantat un colind absolut minunat, cu voci care faceau sa vibreze aerul pana la etajul patru al scarii triste de bloc. Am avut pentru o clipa impresia ca ma aflu intr-o catedrala. Asta conteaza. Un moment in care simti ca dimensiunile acestui univers se intersecteaza si te atinge aripa unui ingeras. Sarbatori fericite, Bianca!
@Dragii mei
Sper că aţi avut parte de Crăciunul vostru propriu şi personal, aşa cu vi l-aţi dorit. La mine aşa a fost, doar că m-am jurat că nu deschid calculatorul. Şi nu l-am deschis, nici pe 25, nici pe 26. Am stat lipită de "Jurnalul" lui Sebastian, "Gradul zero al scriiturii", a lui Barthes şi de deseneeeee. Tom şi Jerry, Shrek, Pinocchio, Madagascar. Dar nu-i tîrziu să vă urez cele mai frumoase sărbători din lume, că mai urmează o tură. Să trăiţi, să înfloriţi, hîc, un An Nou fericit!
Trimiteți un comentariu