În primul rînd scuze din alea cu albit la faţă şi retras în adîncul pămîntului de ruşine lui Dragoş, Strelnikovului şi Rodicutei care au scris despre dispariţia acestui blog. Da, eu l-am şters!!!
Azi am bătut user-ul şi parola şi... n-am nici o explicaţie. E intact cu totul, arhiva, comentarii, absolut tot!
Oricum, dacă aşa s-a dovedit, îl las aşa. O fi vreun semn. Dar, again, nu înţeleg nimic...
Maukie - the virtual cat
vineri, 21 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De unde mă citesc
Persoane interesate
Arhivă blog
-
►
2012
(21)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(59)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(67)
- ► septembrie (4)
-
►
2008
(18)
- ► septembrie (3)
Despre mine
- Mai bine fara
- N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura
10 comentarii:
kool. pai, daca tot e aici, poate si scrii pa el, asa, catinel-catinel :)
Stre
Deci sînt proastă din aia, cu spume!!!
Cind îi dai "ştergeţi" scrie clar că blogul poate fi restaurat în decurs de 90 de zile. Ăsta era misterul! Deşi nu înţeleg de ce scria că adresa "carteacarescrie" e disponibilă.
Ok, deci, dacă după o săptămînă am încercat să văd dacă mai e, înseamnă că trebe ţinut.
Oricum, iertăciuni încă o dată, naiba ştie cum poate fi interpretată chestia asta...
O să scriu, cred, mai rar, dar...
Incredibil, totuşi. Adică eu îl şterg şi el îmi dă un feed-back. Hmmmm
"Adică eu îl şterg şi el îmi dă un feed-back."
ITS ALIVE!
:-)) Evil's freaking machines!
Duamne, maica mea, tre' să mai aprind o lumînare şi pentru calculator...
poor thing alive and kickin' mama denaturata ce esti! pus in punga dus la gunoi hein?
intotdeauna poti sa-ti faci blogul privat. de fapt, asta am crezut ca s-a si intimplat; a-l sterge e un gest extrem, nepoliticos si de-a dreptul distructiv. :)
...dar e greu sa se piarda ceva, sa stii. blogul tau exista (aici, timpul verbului e imperfectul) in mintile noastre.
[ ok, admit: si pe ecranele noastre. servit de google reader, cel-care-nu-uita-nimic-da'-nimic. cita indiscretie! ]
Rod
:-)))
Deci mor de rîs acum, după ce am murit de ruşine, dacă, în momentul în care am şters blestemăţia, am văzut şi benevolul si automatul răspuns - ştii că ochiul citeşte, dar creierul decide, cîte am citit eu...- am mai dat ştergeţi blogul de vreo cinci ori şi ăsta era misterul, învăţ, no!
Poor mamma me, indeed. Dar pentru latura mea diavolească îţi imaginezi ce răsfăţ? Acu' decid să şterg tot şi mîine revin. Nu înţelegeam ce era cu toată chestia aia că unii au mai şters şi au revenit... Tu nu vezi că nu mă pricep nici măcar să pun imagini sau linkuri care pot fi accesate? Şi asta chiar că aş face. Da' lasă, vorba Strelnikovului, it's alive! Mă învaţă el sau ea sau it.
Oricum, bine v-am regăsit! Eu chiar am şters/pierdut pentru vecie, but, actually, I didn't...
Ghosts from the past....
Burs
Nu spune aşa, te rog. Totuşi, cred că pot decide dacă scriu prost, sigur că nu decid asupra comentariilor voastre, însă eu am ales să şterg faptul că eu scriu prost, nu tu sau altcineva.
Îţi cer scuze pentru impoliteţea de a fi şters, odată cu blogul, şi comentariile tale.
oh dear! ce-am vrut sa spun, si ce-a iesit! sorry.
"nepoliticos" fata de el, fata de blog. :))
comentariile mele?!? cui ii pasa de comentariile mele? si-asa fac cam o gafa pe centimetrul patrat de text!
blogul, insa... primeste substanta de indata ce l-ai scris. devine cumva independent de tine. se cuibareste in mintile celor care il citesc. le atinge, le mingiie.
it's alive. :)
in fine... scuze. departe de mine ideea de-a apostrofa sau cere socoteala. de fapt, voiam doar sa spun ca lipsesc citeva entries, si ca le poti recupera din google reader.
Bursicat
Nu lipsesc. După ce am văzut că elucubraţiile mele sînt acolo, pe acelea le-am şters pentru că erau incredibil de tandre şi de intime.
Deşi se prea poate să ai dreptate, însă eu nu mă simt în stare, acum. Şi crede-mă cînd spun că erau impure, ca şi cum aş fi încercat să mă dau mare, rotundă, în colţuri şi diverse. Oamenii aceia merită cu mult mai mult.
E adevărat că îi iubesc, dar asta impune altceva, impune un text pe care şi tu, şi toţi cei care mai citesc, să se ducă acolo unde sînt ei, nu unde sînt eu.
Şi, oricum, e indescriptibil de dureros.
Trimiteți un comentariu