Biografice, pe sărite

Postarea Tlonului a pus la lucru demonul contrazicerii, care demon mi-e atît de apropiat şi de drag încît aş putea jura că eu sînt ăla, dacă nu mi-ar fi mai dragă dreptatea :-))
Nu cred că legea incită la violenţă ci, asemenea lui Eco, cred că dintr-un set de reguli poţi vedea ceea ce fac oamenii în mod normal. Interdicţia apare în momentul în care abaterea devine regulă. Cînd regula zice: "Să nu ai alt Dumnezeu în afară de mine" e clar că băieţii şi fetele adorau diverse multe altele. Ca să nu mai vorbim de rîvnitul la alte femei :-)) sau de furat.
Altceva: violenţa şi furia chiar dispar în propriul lor paroxism. Dominarea, în schimb, care vine odată cu instinctul puterii, mă depăşeşte complet. Ce anume domini, asupra a ce ai putere?
Într-un interval foarte scurt - extrem de scurt- dominatorul şi dominaţii lui sînt morţi. Zero, nada, niente. Pămîntul se va prăji şi, eventual, va lua foc pentru că soarele nostru se va transforma în supernovă. Sigur, vorbim de mii de ani, dar nu pot să nu mă întreb, în acest interval de cîteva zeci, pe care îl trăiesc aici şi acum, de ce aş dori să domin? Ce să ce? E clar că nu voi reuşi să pricep, în continuare. Mori? Be my friend forever, I'm dying too.