A.S.(adică ante scriptum) Ieri am făcut muncă de voluntariat, activitate în urma căreia, deşi cred că am muncit cel mai puţin la smuls buruieni şi măturat alei, m-am ales aşa: un genunchi belit, o gleznă cu dureri bizare, febră musculară astăzi all over, inclusiv la păr, şi un deget de la mîna dreaptă răzuit ca un morcov. De unde se vede că orice faptă bună nu rămîne nepedepsită. Oricum, bravi copilaşii care au muncit cu o conştiinciozitate uimitoare. Emil era mai ud la blugi şi la tricou decît în "Lacustră" şi m-a uimit îndeosebi tăcerea religioasă a celor doi din barcă, încercînd să grebleze lacul. Suprarealist.
Booon şi pentru că ar fi trebuit să mă autoplagiez la un moment dat anunţ pe această cale că lucrarea Platon-via In nomine de la rosa - via Sf. Bernard, benedictinul mieu-via eu proclamînd suveran că Platon identifică arta ca fiind imitaţie de gradul III pentru că se temea că poezia lasă filosofia fără obiect - ah, ce deşteaptă eram, în pana mea, la 23 de ani! - s-a pierdut în adîncurile celor aproximativ trei miliarde de gazde schimbate în 16 ani de Bucureşti, că eu n-o mai am. Am rămas doar cu conspectele. Aşa că, da, "În numele trandafirului" a lui Umberto Eco, există citate întregi din diverse texte. Contextualizarea, însă, nu lasă loc nici unei confuzii şi, în fond, dacă nu le recunoşti, nu e vina lui Eco că eşti cam incult. Am zis. Am descoperit, însă, plagiaţiunea plagiaţiunilor, şi anume aceea a epigonilor, care parazitează stilul. Cum răsfoiam oleacă de Baltrusaitis, cum Baltrusaitis, oleacă de Cărtărescu, iată peste ce bijuterie am dat.
"Eu, ce-n ceas tîrziu de noapte ascult chefuri în cămin
Ce-mi fac nervurile fragezi zdrenţe albe ce s-anin
Precum fulgere zimţate forţe noi în mine cresc,
Căci citite-am, Auctore, ore-n şir făr' s-obosesc
Şi-un licorn cu buze vineţi, văd acum, din mine iese
Să împungă căminiştii-n nesimţitele lor fese
Cu un corn mai alb ca spaima, mai puternic ca Logosul
Căci acolo e mai fraged ca oriunde alt tot osul.
(...)Flori învoalte îşi ardică din tulpine capuri sparte
De un freamăt, de-o mînie, de călcîie de bacante
Cum perfumuri aromate din petale de nescris,
De n-ar fi un Auctore să le treacă în zapis
Flori ce scîrmă prin gunoaie refulatele lor patemi,
Ce, dac-oi avea ursită, le-oi descrie într-o carte-mi
Mult îs mic şi în cămin, studinte la Belle arte
Şi ca-n Levant lenevind n-am prea pus mîna pe carte
Nu-s şi nu-i de mine cartea, mă îneacă de plictis
Am văzut că ţie-ţi place, ca mie, Baltrusaitis.
(...)
Asta-i tot, aista-i capul şi nu ştiu cum să pot zice
că sînt frînt de oboseală. Au revoir şi fii ferice."
Repet, al naibii de deşteaptă eram la 23 de ani. Chestiuţa de mai sus se întinde pe vreo 3 pagini, ar fi fost huge de transcris, în orice caz, sub data care să-mi aducă aminte cînd am comis poezeaua-beizadeaua stă scris cu rîsete mici de aghiuţă ratat: "Ce dracu' mai e şi tîmpenia asta?"
Maukie - the virtual cat
joi, 6 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De unde mă citesc
Persoane interesate
Arhivă blog
-
►
2012
(21)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(59)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(67)
- ► septembrie (4)
-
►
2008
(18)
- ► septembrie (3)
Despre mine
- Mai bine fara
- N-am cine stie ce de spus, ma cam fascineaza lumea, restul e...literatura
16 comentarii:
plagiatiune pe tema data,
i-auzi cum rezoneaza poemul tau caminist,
150 de ani mai tarziu,
cu Rebeliada Harvardiana
(The rebelliad; or, Terrible transactions at the seat of the muses)
Oh ! In Harvard !
At Harvard, when the sun was low,
All bustling was the kitchen’s glow,
And hot as tophet, was the flow
Of coffee, boiling rapidly.
But Harvard saw another sight
When the bell rang at fall of night
Commanding every apetite
To snatch a supper hastily
(...)
They sat in anxious fear and hope,
In expectation of a “scope ;”
For, by his thoughtful phiz, they knew
He had a “gen’ral scope” in view.
He thought and thought, full half an hour,
With all his cogitative power;
Then with sly, thought sapient look,
His glasses from their case he took,
And straddled them across his nose,
To dignify it I suppose:
Then in a whisper thus began:
“I’ve hit upon a cunning plan
….
…
Now round the furious dance begins
With no slight damage to their shins
Those measure’d steps by master taught,
Were altogether set at nought.
Pell-mell they flew without regard
To kicks and cuffs, however hard.
Helter skelter, harrum scarum,
Nought but death could now debar’em.
(…)
Till tir’d, at last, they thought it best
To stop awhile, and take some rest.
Now solemn silence reign’d throughout,
When Nathan thus began to spout:
…
Entirely none of my bussiness, da' nu ma pot abtine: mai bine ai face alt fel de voluntariat ca pentru smuls buruieni
nu esti uniquely qualified....
Mai bine ii duci voluntar pe copii intr-un muzeu sau chiar intr-o plimbare prin oras oferindu-le educatie "dupe Baltrusaitis" ca aia n'are cine sa le faca gratis, invata-i ce sa vada cand se uita.
Aia da dar!
Chiar, vrei sa ma duci si pe mine la museu cand mai vin in tara?
@Rod
Actiunea s-a numit "Verde pentru cultura", am curatat un centru cultural in mari lipsuri de personal, de mina de lucru, etc.
A meritat. Si-apoi, voluntariatul e voluntariat, il faci si nu discuti cestiunea.
Am fost si la muzeu, nu-i problema, dar acolo au oamenii specialistii lor.
Sigur ca te duc, acum nu mai stiu cum sta situatiunea, dar discutasem in detaliu cu Irina Nicolau si cu Horia Bernea conceptul Muzeului Taranului si, daca mai e cum stiam eu, iti explic de la sursa, ca sa zic asa, - acum sint morti, amindoi - cam cum au gindit ei spatiul ala.
Frumos Harvard! In caminul meu din Tei, la inceputul anilor '90 se lafaiau limacsii, chefurile cumplite si gatitul la resou.
Aaa, conceptul muzeistic de la MS este de olimpiada. Zic sa-ti dea Dumnezeu sanatate de pe acum. Deja se da o lupta daca sa extind pomana (sa vin cu margica de 9 ani, plus pretena mea cu margica dansei samd) sau sa profit de unul singur…
Dar insist ca mult bine ai putea face dand lectii de aprecierea artei. Eu ma simt total handicapata cand duc copiii in muzee si nu stiu cum sa ii fac sa ramana mai mult de 30 de secunde in fata unui tablou. Din invitatia hai sa vorbim despre tabloul asta nu-mi iese decat un hotarat "foarte frumos ! fata asta are ochi foarte frumosi !" si tushti inapoi la fugarit ca Tom si Jerry. Pot sa ma milogesc pana nu mai pot sa se intoarca langa mine ca am sa le spun ceva, ca (in cazul in care primesc un raspuns) mi se arunca din goana un "daaa, daa am vazut deja !"). Pentru aprecierea artei trebuiesc dusi cu zaharelul ani de zile si oricum ca sa duci cu zaharelelul trebuie sa fii expert si sa ai recul si perspectiva asupra intregului si nu stiu de ce eu desi admir autodidactii cred ca Reculul si Perspectiva sunt rezervate celor care au o instruire formala...
Eu clar sunt un handicapat. Cea mai mare performanta am reusit-o in Luvru la Nunta din Cana, in fata caruia au rezistat mai bine de 10 minute, chiar si Imparatu’ (5 ani) dar nu neaparat din considerente artistice ci pentru o pisicuta care bea apa dintr-o amfora pe care nu i-o dusesera lui Isus s-o prefaca in vin si care a dat nastere unei analize profunde a fiecarui personaj : el ce bea ? ce are in pahar, are apa sau are vin ? Si cum sunt douaj'de metri de tablou a durat ceva pana ne-am lamurit.
Si apropos de Louvre, am vazut o scena in Curtea Napoleon, in fata pavilionului Richelieu, o familie de (cu totul intamplator) romani cu un copil de 11-12 ani. Stateau pe marginea fantanii obositi, fara chef. Copilul insa mai avea resurse si incerca sa citeasca numele de la baza statuilor de pe acoperis si cum biruia cate unul cum intreba, Mazarin, Colbert, Abailard, Rabelais cine e ? O data la cateva nume maica’sa catadicsea un nu stiu. Dar la un moment dat agasata ii zice lui barba’su "ti-am zis sa-i fi luat un ghid" la care barbasu', nici urma de vinovatie in glas, face "pe dreacu, ce citea asta ghidu' ?! si in ce limba citea hah ? in japoneza hahaha ?"
eu cred ca oamenii astia intorsi in tara chiar fara sa constientizeze ca au trecut prin Louvre ca gasca prin apa (desi ce stiu eu ?), intorsi in tara si cazand peste o oferta de lectii de aprecierea artei pentru copii, si-ar trimite baiatul val vartej.
Ba chiar ar si plati pentru ele.
Si culmea e ca ce m-a revoltat nu a fost biata mama zicand nu stiu, nu stiu, cel putin o mustra constiinta ca nu-i luase macar un ghid ci a fost intrebarea copilului daca si alea sunt de Michelangelo ?! Statuile alea de o calitate cu totul si cu toootul mediocra ?!! See what I'm saying?
Plus am cazut peste o conversatie dintre doi studenti la un colegiu liberal. Unul cerea un sfat : ce sa-si aleaga el dintre istorie si "art appreciation" ambele cursuri ar fi fost tot 6 credite si la istorie stia ca sunt cam multe date si multe nume de locuri si "persoane" dar la "art appreciation" cum e ? Ca el se gandeste ca ar trebui sa fie mai usor. Si l-a lamurit unul. Zice eu am luat ambele, la istorie am facut minimum necesar, resurse numai de pe internet, referate scurte si gratis, wikipedia... si am luat B+
La art appreciation am citit tot ce ne-a dat ala si ne-a zis clar ca nu se asteapta sa citim tot, am fost la TOATE orele, am fost si la club, ca facuseram un fel de club sa discutam ca ne-am dat seama ca e pe nasoale.
Si la art appreciation am laut C-.
De asta zic Mitzo ca ai market de desfacere a cunostintelor. Trebuie doar sa faci un package si sa-l scoti pe taraba, ca se gasesc musterii. Faci un fluturas colorat frumos :
Vreti sa nu va mai uitati ca pisica in calendar data viitoare cand mergeti in Uffizi ? Vreti sa va epatati amantul cand va duce la Roma ? Lectii de art appreciation, cu BiancaS, materiale si bilete de intrare la muzee included !
ok, ai voie sa imi interzici intrarea pe blog!
(asta in loc de scuze pt intins cearshafurile...)
Oau, da' mai respira, femeieeee....:-))
Era vorba de Muzeul Taranului, nu Satului, alt concept muzeal, alta mincare de peste. A si cistigat in 1996 EMYA- Muzeul European al Anului- ce mindra mai era draguta de Irina... Sint, sigur, si lucruri care tin de anecdota, dar si de lucruri concrete.
In rest..., ce tot spui tu acolo? Fiecare muzeu are curatori, oricine poate sa ceara si un curator in parcursul prin muzeu si nu cer, bine ca ma cheama pe mine :-))
In fine...
uitasem, vezi ca MTR are site frumos si mult, baga un ochi
Ei, daca esti asa defetista chiar ca in fine...
Lectiile de aprecierea artei sunt a "nice to have" nu un "must have" si nimeni nu-si bate capul pana cand nu ajunge in Paris sau in muzeu moment in care dorinta de sti cum sa aprecieze arta devine (pentru o scurta vreme e drept) un "must have". Numai ca curatorul muzeului nu poate sa-ti faca in doua ore ce ar fi putut sa iti faca profesorul de aprecierea artei in 5 ani.
Curatorul muzeului nu are timp sa te duca cu zaharelul pana in loc cu verdeata vesnica, el poate numai sa iti povesteasca cum este acolo!
curatorul nu te poate face sa traiesti tu experienta, ti-o povesteste pe a lui..
da daca te faci chinez, ma dau batut...
dupa ce am scris am vazut ca am pus MS desi am inteles ca ai zis MT,
ma duc sa vad uebsitu'
era cam socat de poeti platon, asa zic si eu. poate singura chestie care il scuza ar fi ca era si el un poet excelent.
he, imi amintesc cand am descoperit, cu delectare maxima, ca un intreg capitol din cartea lui eco [ala despre eretici + sf francisc] era din foucault. sau un citat din wittgenstein [bagat tot de guglielmo] la final :)
@Stre
Curat murdar, coane Fanica! Ma bucur ca sintem intr-o simtire. Ceea ce mi se pare mie bizar - sau n-am citit destul, desi capiasem complet cu Platon - a fost ca nimeni nu baga de seama "cheia de bolta" din "Phaidon", unde Socrate recunoaste, inainte de a bea cucuta, ca Asclepios i-ar fi spus, de fapt, sa se ocupe de "arta muzelor"!!! Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in Republica vorbeste in mituri, alegorii, tehnici "artistice". Oricum, in lucrare ziceam ca se teme grozav sa nu lase filosofia fara obiect, pentru ca arta poate fi un vehicul perfect al ideilor pure, prin intuitie - mai cu seama poezia - spre deosebire de filosofie, al carei demers ramine "blocat" intre ratiune si imperativul demonstratiei.
Abia Heidegger, in "Originea operei de arta" depaseste "limitarea" platoniciana.
Nda, se vede ca multa vreme m-a obsedat trebsoara asta :-))
Iar Eco... e DE-LI-CIOS prin grila asta, mari rasfaturi intelectuale - cam snobisoare, dreptu-i, dar, deh', cine nu-i vinovat sa dea, no - eu am recunoscut si un pasaj al Sfintei Tereza din Avilla si cite ceva din textele alchimice. De altfel, sint mare admiratoare si a lui Bacon - Roger -, dar il stiu mult mai putin decit pe Platonul mieu.
Totusi, "Pendulul lui Foucault" imi place mult mai mult. M-am topit de drag la demonstratia finala.
well eu cu platon nu le am ca tine. cunosc bine doar Republica + Banchetu si in general il apreciez mai mult pt ratiuni nonrationale [poezie elitism etc], mai putin pt filozofie hard. nu sunt idealist.
oricum nu stiu alt filozof care sa scrie la fel de bine, literar vb, except of course Nietzsche.
apropos de eco - cum ti s'a parut Baudolino? intreb pt ca e singura [except prima] care mi s'a parut bine scrisa, tot literar vb.
@Stre
S-a petrecut o curiozitate cu Baudolino: desi ai dreptate, ESTE cea mai literara, m-a dezamagit. Am citit-o o singura data, asa ca nu-mi cere detalii, iti descriu mai mult sentimente post-coitum :-))
De unde ma obisnuisem cu Eco plin de trimiteri, care ma obliga, la propriu, sa revin asupra unor texte, de unde ma amuza teribil, acolo devine serios, literat si putin caraghios. Se ia in serios ca mine cind ma enervez.
Oricum, m-am reconciliat cu el, ca sa zic asa, cu cele doua Istorii, a frumusetii si a uritului, in care el face selectia textelor. Si ce texte! Sa ti le cumperi, desi sint relativ scumputze, dar eu zic ca merita 300 de lei doua albume de calitatea acelora.
hai ca are totusi pasaje superbe la inaltimea primei carti: fiintele din regatul acela mitologic care - desi complet diferite fizic [pitici ciclopi inorogi etc] - erau incapabile sa observe vreo deosebire fizica intre ele, in schimb erau divizate fanatic de subtile distinctii doctrinale cu privire la natura sfintei treimi [piticii credeau ca duhul sfant vine doar de la tatal, ciclopii ca vine de la tata + fiu etc]. lol!
merci de recomandare: am luat mai demult istoria frumusetii da' inca zace necitita. o s'o iau si pe cealalta.
Stre
Uite, vezi că stric?
Dar disputa lui "filioque" e prea puţin. Atîtaaaaaaaaaa?
Dar vorbesc vorbe, n-o mai ţin minte, pur şi simplu.
Postul asta e f f bun de leapsa. O leapsa cu adevarat telectuala
nu ce minciuni spuneai cand erai mic si cu cine ai vrea sa te intalnesti pe lumea celalata:
Ce plagiatiuni (crezi ca) ai intalnit in decursul lecturilor tale (si ai trecut sub tacere?).
Trimiteți un comentariu