duminică, 2 august 2009
Între timp...
...bambusul îşi creşte cei doi pui, sînt absolut incredibili în miez de vară, cît de primăvară verde pot fi, deci nu vă pot povesti în ce fel frumuseţea aia ascunsă - că n-are voie la soare direct, că o apucă damblalele pe mamă - bambusul-mamă are un metru şi l-am primit prima dată cînd mi-a dat sîngele pe nas şi am aflat că-s incurabilă -şi moare şi murim toţi şi eu sînt urs koala şi vreau să-i halesc neapărat de drag şi-i cercetez şi-i descînt de o mie de ori pe zi- şi mandarinul s-a vindecat. L-am dat de suflet, ca să-i fie mai bine, şi s-a ofilit tot. L-am luat înapoi şi i-am cîntat şi lui şi l-am iubit din suflet şi l-am udat şi l-am gîdilat. Nu credeam că ajunge, sinceră să fiu. Dar deja are frunzuliţe mici la fiecare uscătură şi se răsfaţă şi e foarte vindicativ în soare. L-am scos pe geam cînd plouă şi l-am lăsat în soarele pe care eu nu-l suport şi mi-a fost profund recunoscător. Ce înseamnă un pic de intuiţie şi, poate, oleacă de iubire. Unuia umbră, altuia soare. Ce? Învăţ şi eu iubirea, deşi plantele în ghiveci mi se par peşti în acvariu, păsări în colivie, sau animale în casă. Dar, sub mîna mea sper că dragii mei vor vrea să trăiască. Of, of... viaţa mea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Ooo si cata dreptate ai cu florile in glastra.
De-ai vedea petuniile mele cum se iubesc cu parshul ai simti ca mine ca esti in plus ca trebuie sa te retragi sa le creezi intimitate. Petuniile sunt in niste givece enorme, n-as putea sa le socotesc in glastra, formeaza un camp. Si sunt pe deck, in spatele casei. Parshul vine ca un nesimtit si le mananca, le taie capetele, azi sunt toate inflorite compact ca un covor stralucitor magenta (etc) maine dimineata nu mai este nici una, sunt numai frunzele. Si l-am urat o vreme pentru asta, l-as fi blestemat dar m-am racorit cu plansul in dreapta si stanga. Un coleg s-a ofeirt sa vina cu pusca cu care vaneaza veverite ( ?!!), altul mi-a adus o bomba fumigena (sa i-o bag in vizuina) etc. M-am resemnat sa cladesc in fiecare seara turnuri din mobila de pe deck in jurul ghivecelor, ca sa nu se mai apropie lighioana (care este foarte matinala) ei si dupa o vreme am bagat de seama ca petuniile dintr-un ghiveci lasat in afara turnurilor de rachita erau cu mult mai frumoase si mai « vii ». Le pastea lighoana azi si peste trei zile erau la loc, mari si tepene de parca erau de carton (ca lighioana le lasa sa creasca si ma lasa sa ma bucur de ele cateva zile dupa ce au inflorit, le paste numai cu putininainte sa inceapa sa se treaca).
Ei si astea pascute sunt bine merci, in timp ce cele protejate foarte lent infloresc din nou si si-au lungit gaturile foarte inestetic. Cele pascute de parsh sunt bogate, scurte, bine facute, alea nepascute sunt lesinate si lunguietze, cu frunzulite uscate la fiecare subsuoara. Ce zici ? Parshul prin retezare cu dintii le stimuleaza hormonii de crestere si inflorire. Asa ca de doua saptamani sunt in « co-jardinage », parshul e bine venit si cand il vad ca se apropie ma duc in casa sa il las sa isi faca treaba. Ce biostimulatori de inflorire : dintii parshului !
Traiasca pirsul! Pune-i un nume, ca merita, dragutul de el...
Eu n-am suficient spatiu si pentru ca sufar ca sufera mandarinul - il cheama Aurel Mandarinescu, te rog sa remarci imaginatia debordanta - ca nu are acces la albinute si la polenizari corespunzatoare, anul trecut i-am luat florile si le-am... (no, cum s-o spun elegant) le-am...aaaa, pupat unele cu altele. Ulterior mi s-a explicat ca o pensula ar fi fost la fel de buna :-))
Dar a functionat, ca toata iarna mi-au ris in nas cele trei mandarine obtinute in urma violului floral.
Trimiteți un comentariu