Zăcere cumplită

Gabic mi-a dat nişte vin şi am beut şi am rămas blocată pe Discovery, cu maşinăriile desprinse din Goya: tancurile folosite în iad. Apar tot felul de experţi cu cefe groase sau slabe, cu dinţi mai mult sau mai puţin corecţi, cu părul negru sau roşcat şi explică de ce tancul "Centurion" obţine o notă foarte bună. E unul, William Watner, desprins fix din "Ferma Animalelor", din rolul porcului dictator.
Aha, au trecut la tancul "Tiger". Vorbesc de "fear factor", care e devastator. Apropos, dacă nu mi-e frică, ci îmi vine să vomit de scîrbă, se pune la "fear factor"? Vorbesc încontinuu despre "inamici", în cazul ăsta irakienii. În al doilea război mondial, nemţii. Pot să ridic mîna timid să zic că eu n-am "inamici"? Pot avea oameni cu care mă bat în vorbe all my life, dar de omorît nu i-aş omorî.
Staţi aşa, M1 Abrams e al doilea pe listă, sigur, pe primul loc e unul rusesc, pauză publicitară.
Nu îmi pot imagina în secolul XXI "inamici". Ce voce are comentatorul, ca şi cum ar acorda Pullitzer, evident, tancul T-34 cîştigă concursul, aparţine ruşilor. Uraaaa! De asta erau ăştia aşa obsedaţi de ceasuri... Ce porcărie imundă.
Eu aş închide un irakian, un neamţ, un rus şi un american într-o cameră în care putrezeşte o femeie, moartă de moarte naturală, împreună cu copilul ei, băiat, mort şi el. Băiatul îi are ca tată pe toţi patru, că, deh, pater semper incertus. Sau, şi mai bine, cu vreo trei cadavre care se descompun la focul încet al viermilor cuminţi. Incredibil. Cînd înveţi la şcoală că amoeba se înmulţeşte prin diviziune şi că unui om îi ia nouă luni, iar unui elefant douăzecişiuna de luni să vină pe lume. Cîtă muncă inutilă ca să vină ăştia cu tancurile lor.
Eu, una, refuz să fac parte din lumea asta. Pur şi simplu îi întorc spatele. Ia să mă mai pupe şi-n cur.